Figura arată encefalul secționat în plan sagital, pe linia mediană, împreună cu oasele craniului, tăiate și ele. Partea anterioară este în stânga, iar cea posterioară, cu cerebelul, în dreapta. În secțiune se văd toate cele patru părți ale encefalului: fața medială a emisferei cerebrale, cu girii ei, diencefalul, trunchiul cerebral și cerebelul. Diencefalul ocupă miezul desenului, sub corpul calos și deasupra trunchiului cerebral. Pe lângă componentele lui, figura numerotează și structurile vecine, care vă ajută să-l localizați.

Ce cuprinde diencefalul

• Talamusul este formațiunea ovală din centrul figurii, sub corpul calos. Este releu, adică întrerupere sinaptică, pentru toate sensibilitățile, cu excepția celor olfactive, vizuale și auditive.
• Metatalamusul este releu al sensibilităților vizuală și auditivă. Nu este numerotat în figură.
• Hipotalamusul se află sub talamus și înaintea lui, chiar deasupra hipofizei. Este centru superior de integrare, reglare și coordonare ale principalelor funcții ale organismului, printre care metabolismul intermediar, secreția endocrină, termoreglarea, digestia prin centrii foamei, setei și sațietății, unele acte comportamentale și ritmul somn-veghe.
• Epitalamusul include epifiza (glanda pineală), mica formațiune din spatele talamusului, aflată sub capătul posterior al corpului calos. Epifiza este situată între tuberculii cvadrigemeni superiori și secretă melatonina, care frânează funcția gonadelor. Lumina reduce secreția de melatonină, iar la întuneric aceasta crește.

Talamusul, hipotalamusul și epitalamusul au conexiuni întinse cu paleocortexul, inclus în sistemul limbic (Figura 37).

Hipofiza, legată de hipotalamus

Sub hipotalamus se află hipofiza (glanda pituitară), localizată la baza encefalului, înapoia chiasmei optice, pe șaua turcească a osului sfenoid. Anatomic, hipofiza este legată de hipotalamus prin tija pituitară. Între regiunea mediană a hipotalamusului și adenohipofiză există o legătură vasculară, sistemul port-hipotalamo-hipofizar, iar între hipotalamusul anterior și neurohipofiză se află tractul nervos hipotalamo-hipofizar. Prin aceste legături și prin produșii de neurosecreție, hipotalamusul controlează secreția hipofizei, iar prin ea coordonează activitatea întregului sistem endocrin (Figura 58).

Structurile vecine

• Corpul calos este banda arcuită de deasupra diencefalului. Este format din fibre comisurale, care unesc cele două emisfere cerebrale. Tot fibrele comisurale formează fornixul (trigonul cerebral) și comisura albă anterioară.
• Trunchiul cerebral coboară de sub diencefal și are trei etaje: bulbul, puntea lui Varolio și mezencefalul. În figură sunt numerotate mezencefalul, etajul superior, lipit de diencefal, și puntea, porțiunea bombată de sub el. Bulbul continuă puntea în jos, dar nu este numerotat. În trunchiul cerebral își au originea zece din cele 12 perechi de nervi cranieni.
• Cerebelul ocupă fosa posterioară a craniului și este separat de emisferele cerebrale prin cortul cerebelului. Este situat înapoia bulbului și a punții, cu care delimitează cavitatea ventriculului IV. În secțiune, scoarța cenușie înconjoară substanța albă, ale cărei prelungiri dau aspectul numit arborele vieții.

Talamusul pe căile sensibilității

Rolul de releu al talamusului apare clar pe căile ascendente (Figura 20). Pentru sensibilitatea termică și dureroasă, tactilă (grosieră și fină), kinestezică și interoceptivă, al III-lea neuron al căii se află în talamus. Axonul lui se proiectează pe scoarța cerebrală, în aria somestezică I din lobul parietal, cu excepția căii interoceptive, a cărei zonă de proiecție corticală este difuză. Nu orice cale a sensibilității trece însă prin talamus: fasciculele spinocerebeloase, care conduc sensibilitatea proprioceptivă de control al mișcării, ajung la cerebel.