Figura arată sistemul limbic pe fața medială a emisferei cerebrale, aceeași față ca în Figura 35. Partea din față a creierului este la stânga, unde se vede bulbul olfactiv, iar cerebelul este în dreapta jos. Peste această față sunt scoase în evidență structurile limbice. Câteva benzi arcuite trec pe deasupra diencefalului și coboară spre baza creierului, calea olfactivă se vede în partea din față, iar hipocampul, în partea de jos a arcului.

Paleocortexul și sistemul limbic

Scoarța cerebrală, adică substanța cenușie dispusă la suprafața emisferelor, cuprinde paleocortexul și neocortexul. Paleocortexul este inclus în sistemul limbic și ocupă o zonă restrânsă pe fața medială a emisferelor, tocmai pe fața din desen. Este alcătuit numai din două straturi celulare și este sediul proceselor psihice afectiv-emoționale și al actelor de comportament instinctiv. Are conexiuni întinse cu analizatorul olfactiv, hipotalamusul, talamusul și epitalamusul, dar mai puțin cu neocortexul.

Desenul arată și ce înseamnă că paleocortexul se află între diencefal și neocortex și formează un arc de cerc în jurul diencefalului: benzile arcuite ocolesc pe sus diencefalul, iar în afara lor se întinde restul scoarței, cu girii ei.

Calea olfactivă și hipocampul

Cele mai importante componente ale sistemului limbic sunt calea olfactivă, formată din nervii olfactivi, și hipocampul. Calea olfactivă apare la baza creierului, în partea din față, ca o bandă subțire orientată dinainte înapoi:

• Bulbul olfactiv este capătul ei dinainte, adăpostit de șanțul olfactiv de pe fața bazală a emisferei. Aici se termină nervii olfactivi (perechea I de nervi cranieni), formați din axonii celulelor bipolare din mucoasa olfactivă, după ce străbat lama ciuruită a etmoidului (Figura 45). În bulb, ei fac sinapsă cu neuronii multipolari (celulele mitrale), al doilea neuron al căii olfactive.
• Tractul olfactiv pleacă înapoi din bulb și este format din axonii celulelor mitrale. În final, se proiectează pe fața medială a lobului temporal, în aria olfactivă (girul hipocampic și nucleul amigdalian).

Calea olfactivă nu are legături directe cu talamusul, iar paleocortexul este centrul cortical al analizatorului olfactiv. Hipocampul ocupă partea de jos a arcului, spre baza creierului: o formațiune alungită în care se termină, pe la spate, benzile arcuite de deasupra.

Fibrele comisurale: corpul calos și fornixul

Substanța albă a emisferelor este formată din fibre de proiecție, comisurale și de asociație. Fibrele comisurale unesc cele două emisfere și formează corpul calos, fornixul (trigonul cerebral) și comisura albă anterioară. Primele două se văd în desen, a treia nu este marcată:

• Corpul calos este banda cea mai lată, arcuită deasupra diencefalului.
• Fornixul (trigonul cerebral) este banda mai subțire de sub corpul calos. Pornește în față din dreptul hipotalamusului, trece pe deasupra talamusului și coboară pe la spate până la hipocamp.

Diencefalul din mijlocul arcului

Sub fornix se află diencefalul (Figura 33), cu două dintre structurile cu care paleocortexul are conexiuni întinse:

• Nucleul talamic, chiar sub curbura fornixului, aparține talamusului, releul (întreruperea sinaptică) pentru toate sensibilitățile, cu excepția celor olfactive, vizuale și auditive.
• Hipotalamusul, așezat sub talamus, este centrul superior de integrare, reglare și coordonare a principalelor funcții ale organismului: metabolismul intermediar, secreția endocrină, termoreglarea, digestia prin centrii foamei, setei și sațietății, unele acte comportamentale și ritmul somn-veghe.

Cortexul celor două emisfere

Legenda mai numește cortexul emisferei cerebrale stângi și cortexul emisferei cerebrale drepte. În desen, cortexul emisferei drepte este indicat pe o formațiune rotunjită de la baza creierului, sub calea olfactivă și în fața hipocampului, iar cel al emisferei stângi pe un contur punctat de sub ea. Amândouă țin de scoarța cerebrală, etajul superior de integrare a activității sistemului nervos, iar emisferele sunt legate între ele prin comisurile creierului.

De reținut

Paleocortexul, cu două straturi celulare, este sediul proceselor afectiv-emoționale și al comportamentului instinctiv. Neocortexul, cu șase straturi celulare, este sediul proceselor psihice superioare (activitatea nervoasă superioară), care stau la baza memoriei, învățării, gândirii și creației. Câteva arii corticale ale sistemului limbic, alături de amigdală, sunt și centri cu rol în alimentare, strâns corelați cu hipotalamusul, unde se găsesc centrii foamei și ai sațietății.