Figura arată o vertebră secționată transversal, cu măduva spinării așezată în orificiul vertebral și învelită de cele trei membrane ale meningelor spinale. Desenul este orientat cu partea anterioară în jos: corpul vertebral ocupă jumătatea de jos a figurii, iar apofiza spinoasă, posterioară, se află în vârf. Se citește cel mai ușor de la peretele osos spre centru, adică de la vertebră la membranele meningelor și apoi la măduvă. La final, urmărește nervii spinali, care pleacă din dreptul măduvei și ies lateral din canal.

Vertebra și canalul vertebral

Vertebra tip are în partea anterioară corpul vertebral, iar posterior arcul vertebral, legat de corp prin doi pediculi vertebrali. Între corp, pediculi și arc rămâne orificiul vertebral. Prin suprapunerea orificiilor vertebrale se formează canalul vertebral, care adăpostește măduva. Protejarea măduvei spinării este, de altfel, unul dintre cele trei roluri ale coloanei vertebrale.

Din arcul vertebral pornesc apofiza spinoasă, care iese pe linia mediană, spre spate, și cele două apofize transverse, câte una de fiecare parte, îndreptate lateral. Părțile vertebrei tip sunt prezentate în Figura 66, unde vertebra este desenată invers, cu corpul în sus.

Cele trei membrane, de la exterior spre interior

Între peretele osos și măduvă se află cele trei membrane ale meningelor vertebrale, care asigură protecția și nutriția măduvei. În desen, ele o înconjoară ca niște inele concentrice:

• Dura mater este membrana exterioară, cea mai apropiată de os. Are o structură fibroasă, rezistentă, și este separată de pereții canalului vertebral prin spațiul epidural.
• Arahnoida urmează spre interior. Are o structură conjunctivă și este separată de pia mater printr-un spațiu care conține lichidul cefalorahidian (LCR). În figură, acest spațiu este inelul dintre arahnoidă și suprafața măduvei.
• Pia mater este membrana cea mai profundă, conjunctivo-vasculară, cu rol nutritiv. Învelește măduva și aderă la ea, pătrunzând în șanțuri și în fisuri. În grosimea ei se găsesc vase arteriale.

Măduva spinării

În secțiune transversală, măduva are în centru substanța cenușie, cu aspectul literei „H”, iar la periferie substanța albă, dispusă sub formă de cordoane (Figura 19). Linia adâncă din partea ei de jos este fisura mediană anterioară, orientată spre corpul vertebral. Măduva nu ocupă în întregime canalul vertebral: limita ei inferioară se află în dreptul vertebrei L2.

Nervul spinal

De fiecare parte, desenul arată câte un nerv spinal care iese lateral din canal, între apofiza transversă și corpul vertebral, și se ramifică la scurtă distanță după ieșire. Nervii spinali sunt formați din două rădăcini: una anterioară, motorie, și una posterioară, senzitivă, care prezintă pe traiect ganglionul spinal. Rădăcinile se unesc în trunchiul nervului spinal, care este mixt și iese din canalul vertebral prin gaura intervertebrală (orificiul intervertebral sau de conjugare), pe care o delimitează pediculii vertebrali suprapuși. După un scurt traiect, nervul se desface în ramurile sale: ventrală, dorsală, meningială și comunicanta albă. Ramura meningială se leagă direct de subiectul acestei figuri, pentru că duce fibre senzitive și vasomotorii la meninge. Componentele nervului spinal sunt arătate în Figura 38.

Legătura cu patologia

Inflamația meningelor, la nivel spinal sau cerebral, se numește meningită și poate avea multiple etiologii, bacteriene sau virale.