Figura prezintă coloana vertebrală, parte a scheletului axial, format din oasele axului central al corpului (Figura 7.1). Aceeași coloană este desenată de două ori, în interiorul conturului corpului. Panoul (a) o arată din față și răspunde la întrebarea „câte vertebre și unde”, iar panoul (b) o arată din lateral și răspunde la întrebarea „cum este curbată”.

(a) Vedere anterioară: regiunile coloanei

În vederea dinspre fața corpului, vertebrele sunt numerotate în stânga coloanei, iar în dreapta câte o paranteză încadrează fiecare regiune și îi dă numele. Numerotarea o ia de la capăt în fiecare regiune.

Coloana vertebrală, numită și șira spinării, pornește de la baza craniului și coboară prin gât și trunchi. Conține 26 de oase, denumite vertebre, pe care le poți parcurge de sus în jos:

• Vertebrele cervicale, 7 la număr, se află în regiunea gâtului.
• Vertebrele toracice, 12 la număr, se află în regiunea toracelui.
• Vertebrele lombare, 5 la număr, se află în regiunea lombară.
• Sacrul (osul sacru) este format prin fuziunea a 5 vertebre sacrale, de aceea apare ca o singură piesă, de formă triunghiulară.
• Coccisul, piesa mică de la capătul de jos al coloanei, este format prin fuziunea a 4 vertebre coccigiene.

Dacă aduni, 7 + 12 + 5 dau 24 de vertebre separate, iar împreună cu sacrul și coccisul ajungi la cele 26 de oase. Vertebrele variază în dimensiune și formă: pe desen, cele lombare sunt vizibil mai mari decât cele cervicale. Fiecare vertebră are un corp, un cilindru osos care susține greutatea și se opune forțelor de compresie exercitate în timpul mișcărilor.

Discurile intervertebrale

Între corpurile vertebrale se află discurile intervertebrale, care pe desen apar ca benzi subțiri între vertebre. Eticheta lor, din mijlocul figurii, trimite spre ambele panouri, pentru că discurile se văd și din față, și din lateral. Până deasupra sacrului, vertebrele sunt separate între ele prin astfel de discuri.

Discurile sunt formate din cartilaj fibros, care înconjoară un nucleu central mai moale, gelatinos. Ele absorb șocurile și egalizează presiunea dintre vertebrele vecine în timpul mișcărilor. Tot ele dau coloanei flexibilitate, permițând o mișcare limitată, cum este aplecarea înainte sau în lateral. Articulația dintre două vertebre, în care cartilajul are forma unui disc, este o amfiartroză, adică o articulație semimobilă (Figura 6.4).

O presiune excesivă poate face discul să bombeze spre exterior. Afecțiunea se numește hernie de disc și este extrem de dureroasă, pentru că discul bombat comprimă măduva spinării sau un nerv spinal, ceea ce produce o durere intensă și senzație de amorțeală.

(b) Vedere laterală stângă: curburile coloanei

Săgeata dublă de deasupra desenului te orientează: anterior, adică spre fața corpului, este în stânga, iar posterior, spre spate, este în dreapta. Vertebrele sunt numerotate din nou, de-a lungul marginii anterioare a coloanei, iar parantezele din stânga delimitează curburile. Din față coloana pare dreaptă, dar din lateral se văd patru curburi, numite după regiunile coloanei:

• Curbura cervicală: coloana este curbată anterior, iar pe desen porțiunea din dreptul gâtului se arcuiește spre stânga.
• Curbura toracică: coloana este curbată posterior, iar porțiunea din dreptul toracelui se arcuiește spre dreapta.
• Curbura lombară: coloana este din nou curbată anterior, spre stânga.
• Curbura sacrală: în dreptul sacrului, coloana este curbată posterior, spre dreapta.

Curburile alternează așadar: anterior, posterior, anterior, posterior. Ele întăresc coloana vertebrală și îi cresc flexibilitatea.

În vederea laterală se văd și părțile vertebrelor: corpurile formează marginea anterioară a coloanei, iar spre posterior se proiectează arcurile vertebrale și apofizele. Arcul vertebral se extinde în spatele corpului, înconjurând și protejând măduva spinării. Detaliile unei vertebre tipice apar în Figura 7.6.

Curburi fiziologice și curburi patologice

Cele patru curburi din panoul (b) sunt normale, fiziologice. De ele trebuie deosebite curburile patologice:

• Scolioza este o curbură laterală anormală a coloanei, adică o abatere spre una dintre părți, departe de linia mediană. S-ar vedea dintr-o vedere anterioară ca cea din panoul (a), unde coloana normală nu se abate nici spre stânga, nici spre dreapta.
• Cifoza (cocoașa) este exagerarea curburii posterioare toracice, cea care în panoul (b) se arcuiește spre dreapta.
• Lordoza este exagerarea curburii lombare, cea care în panoul (b) se arcuiește spre stânga.