Figura pune alături șase tipuri de țesuturi epiteliale, desenate ca mici blocuri de țesut văzute în spațiu și așezate pe două rânduri de câte trei. Fața din față a fiecărui bloc arată epiteliul în secțiune, cu celulele dispuse într-un singur strat sau în mai multe, iar fața de sus arată suprafața epiteliului privită de deasupra. Aceste țesuturi se găsesc în structura diferitelor organe ale corpului uman.

În toate blocurile celulele stau lipite unele de altele. Celulele epiteliale sunt, de obicei, strâns unite între ele prin joncțiuni strânse și aderențiale (Figura 4.1). Sub celule se vede o bandă îngustă, nedenumită în figură, care marchează partea bazală a epiteliului, cea prin care acesta este ancorat de țesutul conjunctiv subiacent prin intermediul membranei bazale. Țesutul epitelial nu este vascularizat și primește substanțele nutritive din vasele sanguine ale acestui țesut conjunctiv.

Cele două criterii după care se deosebesc

Ca să recunoști un epiteliu în desen, te uiți la două lucruri:

• Forma celulelor. Celulele plate (turtite) se numesc celule pavimentoase, iar cele cubice și cele cilindrice sunt denumite ca atare.
• Numărul de straturi. Un epiteliu cu un singur strat de celule este un epiteliu simplu, iar unul cu două sau mai multe straturi este un epiteliu stratificat. Epiteliul care pare să aibă mai multe straturi, dar este alcătuit în realitate dintr-un singur rând de celule cu înălțimi diferite, se numește epiteliu pseudostratificat.

Rândul de sus: cele trei epitelii simple

Toate trei au un singur strat de celule. Le deosebește înălțimea celulelor, care crește de la stânga la dreapta.

• Epiteliul simplu pavimentos este blocul cel mai subțire, cu un singur strat de celule turtite, care, privite de sus, formează un mozaic de plăci mari, fiecare cu nucleul în mijloc. Căptușește vasele de sânge și pe cele limfatice, unde are denumirea de endoteliu, și cavitățile interne, unde se numește mezoteliu. Apare și în canalele de mici dimensiuni din majoritatea glandelor, în anumite părți ale tubilor renali și în porțiunile terminale ale sistemului respirator. Principalele lui funcții sunt protecția și absorbția.
• Epiteliul simplu cubic are celule de formă cubică, fiecare cu nucleul rotund dispus central. Apare în multe glande, în porțiunea secretoare și în ductele unora dintre ele, precum și într-o parte din tubii renali. Tot el alcătuiește epiteliul pigmentar al retinei și se mai găsește pe suprafața ovarului și pe fața anterioară a cristalinului. Are funcție de protecție și secreție.
• Epiteliul simplu cilindric are celule înalte, cu nucleii localizați în porțiunea bazală, deci mai aproape de bandă decât de suprafață. Căptușește tractul gastrointestinal și apare la nivelul trompelor uterine și al uterului, în unele porțiuni ale tractului respirator și în multe glande. Are funcție de protecție, secreție și absorbție. În epiteliul simplu cilindric al tractului digestiv apar și glande unicelulare sub formă de celule caliciforme, care secretă mucus.

Rândul de jos: pseudostratificatul, stratificatul și uroteliul

Toate cele trei blocuri par să aibă mai multe straturi de celule, dar la primul dintre ele impresia este înșelătoare.

• Epiteliul pseudostratificat cilindric pare stratificat pentru că nucleii apar la înălțimi diferite, iar unele celule se îngustează spre suprafață, altele spre bază. Toate celulele vin însă în contact cu membrana bazală, așa că, din punct de vedere structural, țesutul este alcătuit dintr-un singur strat de celule. Căptușește traheea și arborele bronșic superior, precum și porțiuni din ductele (canalele) sistemului reproducător și ale uretrei masculine. Funcțiile lui sunt protecția și secreția.
• Epiteliul stratificat pavimentos umple blocul cu numeroase straturi de celule mici, care devin tot mai turtite pe măsură ce se apropie de suprafață. Manualul îl descrie cu celule cubo-cilindrice la bază, cubice în stratul intermediar și pavimentoase la suprafață. Epidermul pielii este alcătuit din acest tip de țesut (Figura 5.2), iar straturile superficiale ale acestui epiteliu sunt uneori îmbibate cu o proteină dură, cheratina. Tapetează toate deschiderile organismului către exterior, precum gura, anusul, orificiile uretrei, ale urechilor și vaginul, și se găsește și în peretele esofagului. Funcția lui primordială este protecția, dar poate avea și rol de secreție și de absorbție limitată.
• Uroteliul (epiteliul tranzițional) are la suprafață celule mari și rotunjite, sub care se află mai multe straturi de celule alungite. Tapetează ureterele și vezica urinară, iar celulele lui își modifică forma ca reacție la distensie. Când vezica urinară este relaxată, poate prezenta 6-7 straturi de celule rotunjite, pe când în stare de distensie vezicală aceste celule se aplatizează. Celulele rotunjite de la suprafața blocului corespund, așadar, unei vezici relaxate. Principala lui funcție este protecția.

Cele două epitelii stratificate care lipsesc din desen

• Epiteliul stratificat cubic este alcătuit din mai multe straturi de celule cubice. Căptușește canalele glandelor sudoripare și mai apare în tubii testiculari și în foliculii ovarieni. Funcția lui principală este protecția.
• Epiteliul stratificat cilindric este alcătuit din mai multe straturi de celule înalte. Este un țesut rar întâlnit în organism, prezent în uretra masculină, unde are rol de protecție.

De reținut

Epiteliile stratificate au mai multe straturi de celule, la fel ca uroteliul, pe când epiteliile simple și cel pseudostratificat sunt unistratificate.