Funcțiile fundamentale ale organismului uman (Biologie Corint, p. 79)
Explorează structurile
Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.
Explorează structurile
Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.
În manual, textul trimite la această figură când enumeră toate enzimele marginii în perie (peptidaze, dizaharidaze și lipază), dar desenul urmărește doar digestia proteinelor, așa că dizaharidazele și lipaza nu apar în el. Tripeptidaza este numită doar în legenda figurii din manual: în text se vorbește numai despre peptidazele care transformă tri- și dipeptidele în aminoacizi.
Figura urmărește digestia proteinelor în intestinul subțire și arată cele trei locuri în care lucrează enzimele: în lumen, pe suprafața celulei epiteliale și în interiorul ei. Desenul se citește de sus în jos, pe trei etaje: sus, lumenul intestinal, la mijloc, celula epitelială cu microvilii ei, iar jos, capilarul sangvin. Aminoacizii sunt desenați ca bile colorate, fie înșirate în lanțuri de lungimi diferite, fie izolate. Bilele unui lanț sunt unite prin linii continue, iar acolo unde o bucată s-a desprins, în locul legăturii a rămas o linie întreruptă sau câte un capăt scurt de linie pe bilele despărțite. Enzimele le recunoști după locul în care stau: lipite de un lanț în lumen, prinse de membrana microvililor sau în citoplasmă. Săgețile arată drumul produșilor digestiei, din lumen în celulă și apoi în sânge.
În lumen: lanțul se scurtează
Proteinele ajung în intestinul subțire în mare parte nedigerate: pepsina din stomac acționează doar asupra unei fracțiuni din ele, între 20 și 30% din totalul celor ingerate. În lumen intervine sucul pancreatic. Celulele exocrine ale pancreasului produc peptidaze, răspunzătoare de digestia proteinelor, iar tripsina și chimotripsina scindează proteinele nedigerate în stomac și peptidele până la tripeptide, dipeptide și aminoacizi.
În desen, lanțul polipeptidic șerpuiește prin lumen, iar de el este lipită o peptidază. Aproape de ea, o bucată de trei aminoacizi s-a desprins deja de capătul lanțului, iar mai jos, spre celule, plutesc fragmente tot mai scurte și aminoacizi izolați. Scurtarea lanțului este necesară, pentru că proteinele pot fi absorbite doar după ce au fost transformate în oligopeptide și aminoacizi.
Pe microvili: enzimele marginii în perie
La polul dinspre lumen, celula epitelială are microvili, prelungiri permanente ale citoplasmei acoperite de plasmalemă, printre care pătrunde conținutul lumenului. Pe membrana lor, pe vârfuri și pe laturi, stau enzimele marginii în perie, adică enzimele asociate cu microvilii celulelor epiteliale intestinale. Ele nu sunt secretate în lumenul intestinal și își exercită rolurile chiar în timpul procesului de absorbție. Din această categorie fac parte peptidazele, dizaharidazele (maltaza, izomaltaza, zaharaza și lactaza) și lipaza, dar figura urmărește doar peptidazele, care transformă tri- și dipeptidele în aminoacizi.
În celula epitelială
Celula din mijlocul desenului este mărginită de membranele celulelor vecine, are microvilii spre lumen și baza spre capilar. Săgețile curbe din partea de sus pornesc de la aminoacizi și de la bucăți foarte scurte de lanț aflate lângă microvili și intră în celule: ele arată absorbția. Pentru tripeptide, dipeptide și aminoacizi s-au identificat mai multe sisteme de transport activ Na-dependente.
Figura arată că digestia continuă și după ce peptidele au ajuns în celulă. În citoplasmă este desenată tripeptidaza, o enzimă care lucrează înăuntru, nu în lumen. Așa cum îi spune și numele, ea acționează asupra tripeptidelor absorbite, din care rezultă aminoacizi, produșii finali ai digestiei proteinelor. Citoplasma este astfel presărată cu aminoacizi izolați, unii absorbiți ca atare, alții rezultați din scindarea peptidelor.
Trecerea în sânge
Săgețile drepte din partea de jos pornesc numai de la aminoacizi izolați și coboară din celulă în capilarul sangvin. În desen, între lumen și sânge nu se află decât celula epitelială, iar manualul arată că absorbția este favorizată în intestinul subțire tocmai pentru că distanța pe care o au de străbătut moleculele este mică, grosimea peretelui fiind minimă. În plus, rețeaua vasculară de la nivelul vilozităților (Figura 85) este foarte bogată, iar printr-un mecanism reflex cantitatea de sânge de aici poate crește în timpul digestiei. Din capilar, aminoacizii ajung, ca și monozaharidele, prin vena portă la ficat, în timp ce lipidele trec în circulația limfatică.
Cât de completă este absorbția
Aproape nimic nu se pierde: practic toate proteinele din intestin sunt absorbite, iar cele care apar totuși în scaun provin din detritusuri celulare sau din bacteriile din colon.
În manual, textul trimite la această figură când enumeră toate enzimele marginii în perie (peptidaze, dizaharidaze și lipază), dar desenul urmărește doar digestia proteinelor, așa că dizaharidazele și lipaza nu apar în el. Tripeptidaza este numită doar în legenda figurii din manual: în text se vorbește numai despre peptidazele care transformă tri- și dipeptidele în aminoacizi.
Figura urmărește digestia proteinelor în intestinul subțire și arată cele trei locuri în care lucrează enzimele: în lumen, pe suprafața celulei epiteliale și în interiorul ei. Desenul se citește de sus în jos, pe trei etaje: sus, lumenul intestinal, la mijloc, celula epitelială cu microvilii ei, iar jos, capilarul sangvin. Aminoacizii sunt desenați ca bile colorate, fie înșirate în lanțuri de lungimi diferite, fie izolate. Bilele unui lanț sunt unite prin linii continue, iar acolo unde o bucată s-a desprins, în locul legăturii a rămas o linie întreruptă sau câte un capăt scurt de linie pe bilele despărțite. Enzimele le recunoști după locul în care stau: lipite de un lanț în lumen, prinse de membrana microvililor sau în citoplasmă. Săgețile arată drumul produșilor digestiei, din lumen în celulă și apoi în sânge.
În lumen: lanțul se scurtează
Proteinele ajung în intestinul subțire în mare parte nedigerate: pepsina din stomac acționează doar asupra unei fracțiuni din ele, între 20 și 30% din totalul celor ingerate. În lumen intervine sucul pancreatic. Celulele exocrine ale pancreasului produc peptidaze, răspunzătoare de digestia proteinelor, iar tripsina și chimotripsina scindează proteinele nedigerate în stomac și peptidele până la tripeptide, dipeptide și aminoacizi.
În desen, lanțul polipeptidic șerpuiește prin lumen, iar de el este lipită o peptidază. Aproape de ea, o bucată de trei aminoacizi s-a desprins deja de capătul lanțului, iar mai jos, spre celule, plutesc fragmente tot mai scurte și aminoacizi izolați. Scurtarea lanțului este necesară, pentru că proteinele pot fi absorbite doar după ce au fost transformate în oligopeptide și aminoacizi.
Pe microvili: enzimele marginii în perie
La polul dinspre lumen, celula epitelială are microvili, prelungiri permanente ale citoplasmei acoperite de plasmalemă, printre care pătrunde conținutul lumenului. Pe membrana lor, pe vârfuri și pe laturi, stau enzimele marginii în perie, adică enzimele asociate cu microvilii celulelor epiteliale intestinale. Ele nu sunt secretate în lumenul intestinal și își exercită rolurile chiar în timpul procesului de absorbție. Din această categorie fac parte peptidazele, dizaharidazele (maltaza, izomaltaza, zaharaza și lactaza) și lipaza, dar figura urmărește doar peptidazele, care transformă tri- și dipeptidele în aminoacizi.
În celula epitelială
Celula din mijlocul desenului este mărginită de membranele celulelor vecine, are microvilii spre lumen și baza spre capilar. Săgețile curbe din partea de sus pornesc de la aminoacizi și de la bucăți foarte scurte de lanț aflate lângă microvili și intră în celule: ele arată absorbția. Pentru tripeptide, dipeptide și aminoacizi s-au identificat mai multe sisteme de transport activ Na-dependente.
Figura arată că digestia continuă și după ce peptidele au ajuns în celulă. În citoplasmă este desenată tripeptidaza, o enzimă care lucrează înăuntru, nu în lumen. Așa cum îi spune și numele, ea acționează asupra tripeptidelor absorbite, din care rezultă aminoacizi, produșii finali ai digestiei proteinelor. Citoplasma este astfel presărată cu aminoacizi izolați, unii absorbiți ca atare, alții rezultați din scindarea peptidelor.
Trecerea în sânge
Săgețile drepte din partea de jos pornesc numai de la aminoacizi izolați și coboară din celulă în capilarul sangvin. În desen, între lumen și sânge nu se află decât celula epitelială, iar manualul arată că absorbția este favorizată în intestinul subțire tocmai pentru că distanța pe care o au de străbătut moleculele este mică, grosimea peretelui fiind minimă. În plus, rețeaua vasculară de la nivelul vilozităților (Figura 85) este foarte bogată, iar printr-un mecanism reflex cantitatea de sânge de aici poate crește în timpul digestiei. Din capilar, aminoacizii ajung, ca și monozaharidele, prin vena portă la ficat, în timp ce lipidele trec în circulația limfatică.
Cât de completă este absorbția
Aproape nimic nu se pierde: practic toate proteinele din intestin sunt absorbite, iar cele care apar totuși în scaun provin din detritusuri celulare sau din bacteriile din colon.