Organizarea sistemului nervos (Biologie Barron's, p. 248)
Explorează structurile
Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.
Explorează structurile
Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.
Figura prezintă un segment scurt din măduva spinării, cordonul de țesut nervos de aproximativ 45 cm care continuă encefalul, desenat în perspectivă și secționat transversal în partea de sus. Pe fața de secțiune se vede alcătuirea internă a măduvei, iar pe partea dreaptă cele trei meninge sunt decupate în trepte. În stânga pleacă rădăcinile nervoase, care formează nervul spinal, iar în partea de jos a desenului se află o vertebră.
Ca să te orientezi pe secțiune, pornește de la cele două repere de pe linia mediană: șanțul posterior median, pe marginea din spate a secțiunii, și fisura mediană anterioară, pe marginea din față, cea dinspre vertebră. Partea șanțului este fața dorsală (posterioară) a măduvei, iar partea fisurii, fața ventrală (anterioară). În manual, termenul posterior poate fi înlocuit cu dorsal, iar anterior cu ventral, de aceea aceeași rădăcină apare ca „dorsală” în eticheta ei și ca „posterioară” în eticheta ganglionului.
Substanța cenușie și substanța albă
Pe fața de secțiune, substanța cenușie formează în centru o figură în formă de fluture, înconjurată de jur împrejur de substanța albă:
La encefal lucrurile stau altfel: acolo substanța cenușie se găsește și la suprafață, nu doar în centru.
Coarnele și canalul central
Fluturele de substanță cenușie se prelungește în coarne. În jumătatea din stânga, figura le etichetează pe toate trei: cornul posterior, spre șanțul posterior median, cornul lateral, la mijloc, și cornul anterior, spre fisura mediană anterioară. Cornul anterior este etichetat și în jumătatea dreaptă, de cealaltă parte a fisurii. Din coarne iau naștere rădăcinile nervoase: rădăcinile dorsale din coarnele posterioare, iar cele ventrale din coarnele anterioare.
În mijlocul substanței cenușii se află canalul central (ependimar). El conține lichid cefalorahidian, același lichid care se găsește în spațiul subarahnoidian și în ventriculii encefalului.
Cele trei meninge
Măduva, ca și encefalul, este înconjurată și protejată de trei membrane numite împreună meninge. În desen le poți urmări de la exterior spre măduvă (Figura 11.2):
Între arahnoidă și pia mater se află spațiul subarahnoidian, neetichetat aici, care conține lichidul cefalorahidian, un lichid clar și apos.
Rădăcinile nervoase și nervul spinal
Din părțile laterale ale măduvei pornesc 31 de perechi de prelungiri numite rădăcini nervoase. În stânga desenului se văd cele două rădăcini de pe o parte a măduvei:
Pe scurt, rădăcinile dorsale transmit informații senzoriale, iar cele ventrale transmit comenzi spre mușchii scheletici. De aceea lezarea rădăcinilor dorsale duce la pierderea senzațiilor provenite de la receptori (anestezie), iar lezarea celor ventrale, la incapacitatea de a răspunde la stimuli (paralizie).
Cele două rădăcini se unesc în nervul spinal, desenat cu capătul tăiat. Cum primește fibre din ambele rădăcini, nervul spinal este mixt, cu fibre atât senzoriale, cât și motorii. Cele 31 de perechi de nervi spinali asigură comunicarea dintre măduvă și diverse părți ale corpului (Figura 11.9).
Vertebra
Blocul osos masiv, în formă de cilindru, din partea de jos a desenului este corpul vertebrei, partea care susține greutatea. Măduva trece prin spatele lui, înconjurată și protejată de arcul vertebral, iar vertebrele suprapuse formează canalul osos prin care ea coboară dinspre encefal. Incizurile pediculilor a două vertebre vecine formează orificii numite foramene intervertebrale, prin care nervii cu originea în măduvă trec spre țesuturi (Figura 7.6).
Ce face măduva spinării
Imediat după figură, manualul numește cele două funcții principale ale măduvei în coordonarea nervoasă: centru coordonator pentru arcul reflex și rețea de legătură între sistemul nervos periferic și encefal. Legătura este asigurată de tracturi nervoase. Axonii cu traiect ascendent sunt grupați în tracturi ascendente, iar tracturile descendente transportă informația dinspre encefal spre efectori (mușchi și glande).
Figura prezintă un segment scurt din măduva spinării, cordonul de țesut nervos de aproximativ 45 cm care continuă encefalul, desenat în perspectivă și secționat transversal în partea de sus. Pe fața de secțiune se vede alcătuirea internă a măduvei, iar pe partea dreaptă cele trei meninge sunt decupate în trepte. În stânga pleacă rădăcinile nervoase, care formează nervul spinal, iar în partea de jos a desenului se află o vertebră.
Ca să te orientezi pe secțiune, pornește de la cele două repere de pe linia mediană: șanțul posterior median, pe marginea din spate a secțiunii, și fisura mediană anterioară, pe marginea din față, cea dinspre vertebră. Partea șanțului este fața dorsală (posterioară) a măduvei, iar partea fisurii, fața ventrală (anterioară). În manual, termenul posterior poate fi înlocuit cu dorsal, iar anterior cu ventral, de aceea aceeași rădăcină apare ca „dorsală” în eticheta ei și ca „posterioară” în eticheta ganglionului.
Substanța cenușie și substanța albă
Pe fața de secțiune, substanța cenușie formează în centru o figură în formă de fluture, înconjurată de jur împrejur de substanța albă:
La encefal lucrurile stau altfel: acolo substanța cenușie se găsește și la suprafață, nu doar în centru.
Coarnele și canalul central
Fluturele de substanță cenușie se prelungește în coarne. În jumătatea din stânga, figura le etichetează pe toate trei: cornul posterior, spre șanțul posterior median, cornul lateral, la mijloc, și cornul anterior, spre fisura mediană anterioară. Cornul anterior este etichetat și în jumătatea dreaptă, de cealaltă parte a fisurii. Din coarne iau naștere rădăcinile nervoase: rădăcinile dorsale din coarnele posterioare, iar cele ventrale din coarnele anterioare.
În mijlocul substanței cenușii se află canalul central (ependimar). El conține lichid cefalorahidian, același lichid care se găsește în spațiul subarahnoidian și în ventriculii encefalului.
Cele trei meninge
Măduva, ca și encefalul, este înconjurată și protejată de trei membrane numite împreună meninge. În desen le poți urmări de la exterior spre măduvă (Figura 11.2):
Între arahnoidă și pia mater se află spațiul subarahnoidian, neetichetat aici, care conține lichidul cefalorahidian, un lichid clar și apos.
Rădăcinile nervoase și nervul spinal
Din părțile laterale ale măduvei pornesc 31 de perechi de prelungiri numite rădăcini nervoase. În stânga desenului se văd cele două rădăcini de pe o parte a măduvei:
Pe scurt, rădăcinile dorsale transmit informații senzoriale, iar cele ventrale transmit comenzi spre mușchii scheletici. De aceea lezarea rădăcinilor dorsale duce la pierderea senzațiilor provenite de la receptori (anestezie), iar lezarea celor ventrale, la incapacitatea de a răspunde la stimuli (paralizie).
Cele două rădăcini se unesc în nervul spinal, desenat cu capătul tăiat. Cum primește fibre din ambele rădăcini, nervul spinal este mixt, cu fibre atât senzoriale, cât și motorii. Cele 31 de perechi de nervi spinali asigură comunicarea dintre măduvă și diverse părți ale corpului (Figura 11.9).
Vertebra
Blocul osos masiv, în formă de cilindru, din partea de jos a desenului este corpul vertebrei, partea care susține greutatea. Măduva trece prin spatele lui, înconjurată și protejată de arcul vertebral, iar vertebrele suprapuse formează canalul osos prin care ea coboară dinspre encefal. Incizurile pediculilor a două vertebre vecine formează orificii numite foramene intervertebrale, prin care nervii cu originea în măduvă trec spre țesuturi (Figura 7.6).
Ce face măduva spinării
Imediat după figură, manualul numește cele două funcții principale ale măduvei în coordonarea nervoasă: centru coordonator pentru arcul reflex și rețea de legătură între sistemul nervos periferic și encefal. Legătura este asigurată de tracturi nervoase. Axonii cu traiect ascendent sunt grupați în tracturi ascendente, iar tracturile descendente transportă informația dinspre encefal spre efectori (mușchi și glande).