Se încarcă
Țesuturile (Biologie Barron's, p. 80)
Explorează structurile
Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.
Explorează structurile
Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.
Legenda figurii spune că glandele din rândul de sus sunt „simple” pentru că prezintă un canal neramificat. Tabelul manualului precizează însă că glanda tubulară simplă nu are canal excretor, tubul ei secretor deschizându-se direct la suprafața epiteliului, iar la glanda tubulară simplă ramificată canalul poate lipsi. Regula de reținut rămâne cea din text: o glandă pluricelulară este simplă dacă ductul ei nu este ramificat.
Figura pune alături șase tipuri de glande exocrine pluricelulare, așezate pe două rânduri, ca să le poți compara dintr-o privire. Fiecare desen este o secțiune printr-o glandă. Sus se vede epiteliul de la suprafață, de unde glanda coboară în adâncime. Porțiunea secretorie se recunoaște după celulele ei mai mari, în timp ce restul peretelui este format din celule mici, înghesuite. Când compari desenele, urmărește două lucruri: dacă canalul este ramificat sau nu și ce formă are porțiunea secretorie, de tub (drept, încolăcit sau ramificat) ori de săculeț.
Cheia clasificării: canalul
O glandă pluricelulară este considerată simplă dacă ductul ei nu este ramificat, așa cum se întâmplă la cele patru glande din rândul de sus. Dacă glanda prezintă un canal de excreție ramificat, ea va fi numită compusă, ca cele două glande din rândul de jos. A doua deosebire ține de forma porțiunii secretorii: tubulară, când are formă de tub, și acinoasă, când are formă de acin, adică de săculeț.
Rândul de sus: glandele simple
Rândul de jos: glandele compuse
Manualul mai descrie un al treilea tip de glandă compusă, pe care figura nu îl desenează: glanda tubulo-acinoasă, a cărei unitate secretorie este atât tubulară, cât și acinoasă. Exemplele sunt pancreasul și glanda parotidă. Așadar, dintre glandele salivare, glanda submandibulară și cea sublinguală sunt acinoase compuse, iar glanda parotidă este tubulo-acinoasă.
Unde se încadrează aceste glande
Toate glandele din figură sunt exocrine, adică își eliberează secreția prin intermediul unor canale, spre deosebire de glandele endocrine, care secretă hormoni direct în fluxul sanguin. Glandele exocrine se clasifică după numărul de celule care le alcătuiesc: cele unicelulare sunt alcătuite dintr-o singură celulă, iar celula caliciformă, care secretă mucină, este unicul exemplu din organismul uman. Toate celelalte sunt pluricelulare, ca cele din figură. Manualul le mai împarte după tipul de secreție (mucoasă, seroasă sau seromucoasă) și după tipul de activitate, în glande merocrine și holocrine, cele apocrine fiind un tip de glande merocrine (Figura 4.4).
Legenda figurii spune că glandele din rândul de sus sunt „simple” pentru că prezintă un canal neramificat. Tabelul manualului precizează însă că glanda tubulară simplă nu are canal excretor, tubul ei secretor deschizându-se direct la suprafața epiteliului, iar la glanda tubulară simplă ramificată canalul poate lipsi. Regula de reținut rămâne cea din text: o glandă pluricelulară este simplă dacă ductul ei nu este ramificat.
Figura pune alături șase tipuri de glande exocrine pluricelulare, așezate pe două rânduri, ca să le poți compara dintr-o privire. Fiecare desen este o secțiune printr-o glandă. Sus se vede epiteliul de la suprafață, de unde glanda coboară în adâncime. Porțiunea secretorie se recunoaște după celulele ei mai mari, în timp ce restul peretelui este format din celule mici, înghesuite. Când compari desenele, urmărește două lucruri: dacă canalul este ramificat sau nu și ce formă are porțiunea secretorie, de tub (drept, încolăcit sau ramificat) ori de săculeț.
Cheia clasificării: canalul
O glandă pluricelulară este considerată simplă dacă ductul ei nu este ramificat, așa cum se întâmplă la cele patru glande din rândul de sus. Dacă glanda prezintă un canal de excreție ramificat, ea va fi numită compusă, ca cele două glande din rândul de jos. A doua deosebire ține de forma porțiunii secretorii: tubulară, când are formă de tub, și acinoasă, când are formă de acin, adică de săculeț.
Rândul de sus: glandele simple
Rândul de jos: glandele compuse
Manualul mai descrie un al treilea tip de glandă compusă, pe care figura nu îl desenează: glanda tubulo-acinoasă, a cărei unitate secretorie este atât tubulară, cât și acinoasă. Exemplele sunt pancreasul și glanda parotidă. Așadar, dintre glandele salivare, glanda submandibulară și cea sublinguală sunt acinoase compuse, iar glanda parotidă este tubulo-acinoasă.
Unde se încadrează aceste glande
Toate glandele din figură sunt exocrine, adică își eliberează secreția prin intermediul unor canale, spre deosebire de glandele endocrine, care secretă hormoni direct în fluxul sanguin. Glandele exocrine se clasifică după numărul de celule care le alcătuiesc: cele unicelulare sunt alcătuite dintr-o singură celulă, iar celula caliciformă, care secretă mucină, este unicul exemplu din organismul uman. Toate celelalte sunt pluricelulare, ca cele din figură. Manualul le mai împarte după tipul de secreție (mucoasă, seroasă sau seromucoasă) și după tipul de activitate, în glande merocrine și holocrine, cele apocrine fiind un tip de glande merocrine (Figura 4.4).