Figura adună la un loc tipurile de țesut conjunctiv întâlnite în organismul uman, fiecare desenat ca un mic fragment de țesut privit la microscop. Cele zece desene sunt așezate pe două rânduri de câte cinci: sus, țesutul conjunctiv propriu-zis, iar jos, cele trei tipuri de cartilaj, urmate de sânge și de os. Legenda figurii spune că aceste țesuturi diferă prin celulele pe care le conțin și prin substanța prezentă printre celule, așa că, atunci când compari desenele, urmărește cum sunt dispuse fibrele și cum arată celulele prinse între ele.

Cele patru tipuri principale

Țesutul conjunctiv este alcătuit în principal din substanțe intercelulare, produse de propriile lui celule. Manualul îl împarte în patru tipuri principale, după caracteristicile matricei (fibrelor) și ale substanței fundamentale, și toate apar în figură:

• Țesutul conjunctiv propriu-zis conține diverse tipuri de fibre, dispuse într-o substanță fundamentală semilichidă.
• Țesutul cartilaginos are o substanță fundamentală semidură, cartilajul, ce conține o matrice fibroasă.
• Țesutul osos are și el o matrice fibroasă, însă deosebit de dură.
• Sângele are o substanță fundamentală lichidă și este lipsit de matrice solidă, care poate însă apărea în urma coagulării.

Rândul de sus: țesutul conjunctiv propriu-zis

Variantele lui se deosebesc după tipul și dispunerea fibrelor:

• Lax (areolar): într-o matrice de fibre dispuse lax stau celule de mai multe tipuri, printre ele fibroblastul, care sintetizează fibrele. În desen, fibre groase și subțiri se încrucișează în toate direcțiile. Aici se găsesc fibre de colagen, foarte rezistente la rupere și flexibile, fibre elastice, care datorită elastinei se întind și revin rapid la forma inițială, și fibre de reticulină, subțiri și delicate, cu rol de suport.
• Reticulat: fibre delicate formează o rețea numită reticul, care susține celulele din splină, nodulul limfatic și ficat. Desenul arată un grup compact de celule, fiecare cu câte un nucleu mic.
• Adipos (gras): celulele acumulează picături de grăsime care împing citoplasma și nucleul spre periferie, sub forma unei benzi subțiri, fenomen care îi conferă celulei o formă de inel. În desen, picătura de grăsime umple aproape toată celula, iar nucleul se vede ca un punct mic, împins la marginea ei. Fibrele sunt relativ puține.
• Dens neordonat și dens ordonat, ultimele două desene, sunt formele țesutului conjunctiv dens, cu aceleași componente ca țesutul lax, dar cu fibrele elastice și de colagen dispuse mai dens. În cel neordonat, fibrele alcătuiesc fascicule cu traiecte aleatorii, de unde aspectul încâlcit. În cel ordonat, fibrele de colagen sunt aranjate în fascicule paralele, desenate ca niște valuri suprapuse.

Rândul de jos: cele trei tipuri de cartilaj

Cartilajul rezistă la tensiune datorită fibrelor de colagen și altor componente din substanța fundamentală, care are o consistență fermă, asemănătoare cu a cauciucului. Fibrele sunt produse de condroblaste, care rămân la un moment dat înglobate în ele și devin celule inactive, numite condrocite. Cartilajul nu conține vase de sânge.

• Cartilaj elastic: conține fibre flexibile, întretăiate și ramificate, iar prin aceste fibre elastice ramificate se deosebește de cartilajul hialin. În desen, condrocitele ovale sunt strânse unele lângă altele.
• Cartilaj hialin: cel mai răspândit țesut cartilaginos din organism și cel mai puțin rezistent. La microscop se observă condrocitele, dispuse în spații denumite lacune, ca în desen.
• Cartilaj fibros: cel mai rezistent tip de cartilaj, cu fibre dense de colagen și puțină substanță fundamentală. Fibrele formează fascicule subțiri, aproximativ paralele, care îi dau un aspect fibros granulos, iar printre ele se află condrocite.

Sângele

Al patrulea desen din rândul de jos arată o singură celulă sanguină, rotundă. Sângele este un tip aparte de țesut conjunctiv, pentru că substanța lui fundamentală este lichidă: celulele sunt înglobate în plasmă, care ține locul matricei. Plasma și elementele figurate, cele două componente majore ale sângelui, sunt prezentate în Figura 14.1.

Osul

Ultimul desen arată țesutul osos, cel mai dur țesut conjunctiv, alcătuit din celule, fibre de colagen și o substanță fundamentală densă, mineralizată. Se văd patru formațiuni rotunde, fiecare din inele concentrice în jurul unui mic cerc central. Ele corespund felului în care manualul descrie osul compact la microscopul optic: inele concentrice de țesut osos, organizate în sisteme numite osteoane, fiecare cu un canal central. Osteonul, unitatea structurală de bază a osului compact la adulți, este detaliat în Figura 6.3.

La ce folosește tot acest țesut

Țesutul conjunctiv are funcție de suport și leagă diverse alte tipuri de țesuturi între ele. În plus, oferă o zonă de trecere pentru vase sanguine și nervi și servește ca mediu de schimb pentru nutrimente, gaze și produse reziduale între celule și capilare. Substanța lui fundamentală este o barieră împotriva răspândirii microbilor, fiind locul în care se desfășoară procesele de apărare împotriva infecțiilor. Cele patru tipuri principale reapar, alături de țesutul epitelial, cel muscular și cel nervos, în recapitularea din Figura 4.6.