Figura prezintă structura histologică a osului, adică felul în care arată osul compact la microscop, și în special osteonul. Desenul se citește în trei pași. În dreapta sus este un os lung întreg, ca cel din Figura 6.2, pe care este marcată o mică porțiune din perete, aproape de capătul de sus. Săgeata care pleacă de acolo duce la blocul mare din mijloc, care este aceeași porțiune, mult mărită și secționată. Fața de sus a blocului arată osul tăiat transversal, iar fețele din față îl arată tăiat în lungime. Din bloc, o a doua săgeată urcă spre chenarul din stânga sus, unde un fragment al osteonului este prezentat în detaliu, pentru a se vedea structurile de mici dimensiuni.

Straturile peretelui osos

Blocul cuprinde toată grosimea peretelui, de la exterior spre interior:

• Periostul, în dreapta, este țesutul conjunctiv care acoperă osul lung acolo unde nu există cartilaj articular, de exemplu pe diafiză. În desen apare ca o foaie groasă, ușor desprinsă de os.
• Osul compact, dens și dur, ocupă aproape tot blocul. Mai este numit os lamelar și acoperă la exterior diafiza oaselor lungi.
• Osul spongios, în stânga, este alcătuit dintr-o rețea de structuri osoase întretăiate, numite trabecule (travee), printre care se găsesc spații ce conțin măduvă roșie. După cum îi spune și numele, este mai puțin dens decât osul compact.

Osteonul

Osteonul este unitatea structurală de bază a osului compact, la adulți. La microscopul optic, osul compact prezintă o serie de inele concentrice, intricate, de țesut osos, organizate în sisteme denumite osteoane. În desen le recunoști în două feluri:

• Pe fața de sus, tăiată transversal, osteoanele apar ca niște ținte rotunde: inele concentrice în jurul unui mic orificiu.
• Pe fețele din față, tăiate în lungime, apar ca niște coloane înalte, pe care inelele se văd ca benzi alungite.

Orificiul din mijlocul fiecărei ținte este canalul central, care conține nervi și capilare sanguine. Desenul arată doar vasul sanguin din canalul central, ca un tub vertical care străbate blocul pe toată înălțimea lui. Prin vascularizație, osul se deosebește de cartilaj: celulele osoase dispun de o bogată rețea vasculară, în timp ce cartilajul nu conține vase de sânge.

În jurul fiecărui canal central se găsesc lamelele osoase, adică inelele osteonului. Spațiile dintre osteoane conțin lamele interstițiale, care sunt, de fapt, osteoane incomplete. Manualul le descrie, dar figura nu le marchează. Aceleași inele concentrice apar și în desenul osului dintre tipurile de țesut conjunctiv din Figura 4.5.

Canalele perforante

Inelele concentrice ale unui osteon sunt străbătute de un sistem de canale, numite canale perforante, care conectează între ele canalele centrale și celulele osoase. În desen, canalele centrale sunt verticale, pe lungimea osului, iar cele perforante le leagă de-a curmezișul. Un canal perforant pleacă oblic din canalul central din stânga și urcă până la cel din mijlocul blocului. Un al doilea, orizontal, se vede jos, între canalul central din mijloc și cel de lângă periost.

Detaliul din chenar

Chenarul mărește micul pătrat desenat pe fața de sus a blocului, lângă canalul central al unui osteon. O parte din acest canal se vede și în chenar, în colțul din dreapta sus. Aici apar structurile de mici dimensiuni:

• Lamela este unul dintre inelele osteonului. Lamelele conțin lacunele, iar chenarul arată din ce sunt făcute.
• Matricea, fondul chenarului, este alcătuită din fibre de colagen în care sunt înglobate cristale de hidroxiapatită. Hidroxiapatita conferă duritate osului, iar fibrele de colagen sunt răspunzătoare de flexibilitatea acestuia.
• Lacunele sunt spațiile mici din lamele, în care se află osteocitele. În chenar, fiecare apare ca un spațiu în formă de stea, de la care pornesc canaliculele.
• Osteocitul este celula osoasă din interiorul unei lacune, desenat ca un corp oval, în mijlocul acesteia.
• Canaliculele sunt extensii de dimensiuni electronomicroscopice, desenate ca fire subțiri și ramificate. Ele unesc lacunele între ele, precum și cu canalul central.

De unde vin osteocitele

Osul este învelit de periost, din care iau naștere osteocitele. În forma lor inițială, ele sunt osteoblaste foarte active, care produc colagenul și hidroxiapatita prezente în os. Pe măsură ce sunt înglobate în osul format, devin osteocite, captive în țesutul osos pe care îl întrețin: hrănesc osul din jur și îndepărtează produșii reziduali. Caseta „De reținut” din manual rezumă rolurile celulelor osoase: osteoblastele formează osul, osteocitele îl întrețin, iar osteoclastele îl resorb.