Figura arată sistemul nervos central în întregime, văzut din profil, în două panouri care se citesc împreună. În panoul (a) encefalul și măduva spinării sunt desenate singure, cu principalele regiuni marcate pe desen, iar în panoul (b) aceeași structură este așezată în interiorul corpului, ca să se vadă unde stă encefalul și cât de jos coboară măduva spinării.

Sistemul nervos central este compus din encefal și măduva spinării. Aceste organe sunt alcătuite în principal din corpi celulari și axoni aparținând interneuronilor, iar oasele le protejează: craniul apără encefalul, coloana vertebrală apără măduva spinării.

Regiunile encefalului

Manualul împarte encefalul în patru structuri principale: emisferele cerebrale, cerebelul, diencefalul și trunchiul cerebral. Pe desen sunt marcate doar câteva dintre ele, restul rămânând doar desenate: masa mare din partea de sus este dată de emisferele cerebrale, cea mai mare parte a encefalului, cu circumvoluțiunile vizibile pe encefalul din panoul (b).

• Mezencefalul este situat între punte și diencefal și face parte din trunchiul cerebral.
• Puntea este proeminența care separă mezencefalul de bulbul rahidian.
• Medulla oblongata, adică bulbul rahidian, este partea superioară, dilatată, a măduvei spinării, care o conectează cu restul structurilor aflate în cutia craniană. Împreună cu mezencefalul și puntea alcătuiește trunchiul cerebral.
• Cerebelul este masa de substanță cenușie și albă situată înapoia trunchiului cerebral, care coordonează activitățile motorii.

Măduva spinării

La adultul normal, măduva spinării este un cordon de țesut nervos cu o lungime de aproximativ 45 cm. Se extinde în jos dinspre encefal, prin canalul osos format de vertebre. Este o continuare a encefalului, începând în locul în care țesutul nervos părăsește cutia craniană la nivelul foramen magnum (găurii mari) din osul occipital. La capăt se subțiază și se termină în apropierea discului intervertebral ce separă prima și a doua vertebră lombară.

Partea superficială (externă) a măduvei este albă („substanța albă”), datorită aglomerării tecilor de mielină care învelesc fibrele nervoase, iar porțiunea internă este de culoare cenușie („substanța cenușie”), deoarece este alcătuită în principal din corpi neuronali și interneuroni amielinici. Această dispunere se vede bine în secțiune transversală (Figura 11.3).

Cele cinci regiuni ale măduvei

De sus în jos, desenul împarte măduva în cinci regiuni, despărțite prin mici întreruperi transversale: cervicală, toracică, lombară, sacrală și coccigiană. Sunt aceleași denumiri după care manualul grupează cele 31 de perechi de nervi spinali (8 perechi cervicali, 12 toracici, 5 lombari, 5 sacrali și o pereche coccigieni) și aceleași cu regiunile coloanei vertebrale prin al cărei canal osos coboară măduva (Figura 7.5).

Secțiunea sagitală prin encefal, cu toate structurile la locul lor, este prezentată în Figura 11.4.