Mușchii capului realizează mișcările feței și permit masticația și mișcările oculare. Figura îi arată pe cei mai importanți pe un cap văzut din profil, cu fața spre dreapta, desenat astfel încât să se vadă mușchii de sub piele. Mușchii din desen formează trei grupe: doi dintre cei patru mușchi ai masticației, cei șase mușchi ai mimicii și, pe gât, sternocleidomastoidul. Mai mulți dintre ei (frontalul, orbicularul ochiului, zigomaticul, orbicularul gurii, maseterul și sternocleidomastoidul) apar, la scară mică, și pe imaginea de ansamblu a corpului din Figura 9.1.

Ce au aparte mușchii feței

Mușchii feței diferă de ceilalți mușchi ai corpului prin faptul că mobilizează sarcini relativ mici. De aceea, mulți dintre ei nu au nevoie de tendoane puternice, ca mușchii extremităților. În plus, mușchii faciali există în fascia superficială: își au originea în această fascie sau pe oasele feței și se inseră frecvent pe piele sau în țesutul conjunctiv subiacent.

Mușchii masticației

Patru perechi de mușchi puternici mișcă mandibula și realizează masticația. Toți se inseră pe mandibulă, iar în figură se văd primii doi:

• Temporalul acoperă ca un evantai partea laterală a craniului, deasupra urechii. Își are originea pe osul temporal și poate fi palpat la nivelul tâmplei atunci când gura este încleștată. Contribuie la închiderea gurii.
• Maseterul ocupă partea din spate a obrazului, între ureche și buccinator, și coboară până la marginea mandibulei. Își are originea pe arcul zigomatic al temporalului și pe osul zigomatic și contribuie și el la închiderea gurii.

Ceilalți doi nu sunt desenați. Pterigoidul medial, care se inseră pe suprafața internă a ramurii mandibulei, acționează asemănător cu primii doi. Pterigoidul lateral mișcă mandibula în sens lateral și produce protruzia ei, ajutând la deschiderea gurii.

Mușchii mimicii

Șase mușchi joacă un rol esențial în realizarea expresiilor faciale (mimicii), și toți șase apar în figură. Unii sunt mușchi pereche, alții neperechi. Sunt în general mușchi foarte subțiri și se numesc mușchi cutanați, datorită fixării lor la piele și poziției lor față de aceasta. Majoritatea își au originea pe suprafața craniului și pe fascie.

• Epicranianul are două porțiuni: frontalul, pe frunte, și occipitalul, pe partea din spate a craniului. Între ele, peste creștet, se întinde aponevroza epicraniană. Aponevrozele sunt, după manual, tendoane plate și subțiri, sub forma unor teci. Mușchiul epicranian ridică sprânceana.
• Orbicularul ochiului, inelul de fibre din jurul ochiului, închide pleoapa.
• Zigomaticul coboară oblic, de sub ochi, spre colțul gurii. Când se contractă, colțul gurii este tracționat în sus, cum se întâmplă în cazul unui zâmbet.
• Buccinatorul ocupă obrazul, între maseter și orbicularul gurii.
• Orbicularul gurii înconjoară orificiul cavității orale și închide buzele, producând țuguierea acestora.
• Platisma se întinde ca o foaie subțire peste gât, sub mandibulă. Când se contractă, unghiul gurii este tracționat în jos, deci în sens opus față de zigomatic.

Sternocleidomastoidul și mișcările capului

În partea de jos a desenului, sternocleidomastoidul coboară oblic, din spatele urechii spre partea din față a gâtului. Este un mușchi foarte important al gâtului, localizat pe partea lui laterală. Are originea pe stern și pe suprafața superioară a claviculei și se inseră pe apofiza mastoidă a osului temporal. Înclină capul lateral și înspre torace, iar perechea de sternocleidomastoizi, acționând împreună, produce flexia capului.

Mișcările cele mai importante ale capului sunt flexia, extensia și rotația, prin care se indică negația. Cei mai importanți flexori ai capului sunt mușchiul lung al gâtului, mușchiul lung al capului și mușchiul drept anterior al capului. Cei mai importanți extensori sunt mușchiul splenius al capului, asistat de semispinalul capului și de mușchiul longissimus. Niciunul dintre aceștia nu este numit în figură, dar spleniusul și semispinalul capului apar în Figura 9.4.

Orbicularul ochiului nu mișcă globul ocular

Imediat după figură, manualul descrie și mușchii ochiului, care nu apar în desen. Mușchii extrinseci mișcă globul ocular, iar printre ei se află cei patru mușchi drepți. Mușchii intrinseci, ca mușchiul ciliar, modifică forma cristalinului și produc dilatarea și constricția pupilei. Orbicularul ochiului din figură este altceva: un mușchi al mimicii, care închide pleoapa.