Figura arată mușchii superficiali ai feței anterioare a corpului, adică mușchii cei mai apropiați de suprafața corpului, cei care se văd primii când privim corpul din față. Corpul stă vertical, cu membrele superioare ușor depărtate de trunchi și cu palmele înainte, policele spre exterior, ca în poziția anatomică. Doar capul este întors din profil, așa că mușchii feței se văd din lateral. Majoritatea mușchilor apar de ambele părți ale corpului, dar fiecare este marcat o singură dată. Termenii de mai jos au sensul din poziția anatomică: medial înseamnă mai aproape de linia mediană a corpului, iar lateral, mai departe de ea. Vederea din spate a aceluiași corp este Figura 9.2.

Origine, inserție și aponevroze

Majoritatea mușchilor scheletici sunt relativ lungi și înguști, iar cele două capete ale lor se prind, cu câteva excepții, de oase. Capătul atașat printr-un tendon de un os care rămâne relativ fix este originea. Capătul prins de osul pe care mușchiul îl mobilizează este inserția. În general, originea se află mai aproape de linia mediană decât inserția: deltoidul, de exemplu, pornește de pe claviculă și acromion și se prinde pe humerus, osul pe care îl mișcă.

Tendoanele sunt prelungiri ale țesutului conjunctiv care învelește fibrele musculare și au forma unor cilindri sau benzi, lungi de la sub 2 cm până la peste 30 cm. Unii mușchi se prind prin tendoane plate și subțiri, ca niște teci, numite aponevroze, iar uneori aponevroza se atașează la fascia altor mușchi, nu la un os. Manualul trimite chiar la această figură când spune că aponevrozele sunt frecvente la mușchii care acoperă trunchiul. Un exemplu este oblicul extern, care se inseră printr-o aponevroză pe linia albă și pe pubis (Figura 9.11).

Capul și gâtul

Mușchii feței mobilizează sarcini relativ mici, așa că mulți dintre ei nu au nevoie de tendoane puternice. Se află în fascia superficială, pornesc din ea sau de pe oasele feței și se prind adesea de piele. Patru dintre mușchii desenați aici țin de cei șase mușchi ai mimicii, numiți mușchi cutanați pentru că sunt fixați de piele.

• Frontal: pe frunte. Împreună cu occipitalul formează mușchiul epicranian, care ridică sprânceana.
• Orbicularul ochiului: inelul din jurul ochiului, care închide pleoapa.
• Zigomatic: pe obraz, trage în sus colțul gurii, ca într-un zâmbet.
• Orbicularul gurii: înconjoară orificiul cavității orale și închide buzele, producând țuguierea lor.
• Maseter: nu este un mușchi al mimicii, ci face parte din cele patru perechi de mușchi puternici ai masticației, care se inseră pe mandibulă. Pornește de pe arcul zigomatic al temporalului și de pe osul zigomatic și ajută la închiderea gurii.
• Sternocleidomastoid: banda oblică de pe partea laterală a gâtului, de la stern și claviculă la apofiza mastoidă a temporalului. Înclină capul lateral și spre torace, iar cei doi mușchi ai perechii produc împreună flexia capului.

Umărul și toracele

• Trapez: mușchi lat și triunghiular al spatelui. Din față i se vede doar marginea dintre gât și umăr. Mobilizează centura pectorală și întregul membru superior.
• Deltoid: acoperă umărul. Este un abductor major al brațului și produce și flexia și extensia lui.
• Pectoral mare: mușchiul mare și triunghiular al peretelui toracic anterior. Adduce brațul și formează o bună parte din peretele anterior al axilei.
• Dințat anterior: mușchi lat și zimțat de pe partea laterală a toracelui, ai cărui zimți se văd sub marginea pectoralului mare. Trage spre exterior scapula și membrul superior.

Deltoidul și pectoralul mare au acțiuni opuse: deltoidul face abducția brațului, iar pectoralul mare, împreună cu dorsalul mare de pe spate, adducția. Când deltoidul abduce brațul, pectoralul mare și dorsalul mare îi sunt antagoniști.

Peretele abdominal

Peretele anterior al abdomenului nu are oase care să-l protejeze, așa că straturi largi și subțiri de mușchi ajută la susținerea viscerelor abdominale și la flexia trunchiului. Pe mijloc, de la apofiza xifoidă la simfiza pubiană, coboară linia albă, formată mai ales din țesut conjunctiv, fără mușchi, nervi sau vase mari de sânge.

• Drept abdominal: mușchi lung și lat, ca o bandă, așezat de fiecare parte a liniei albe. În desen i se văd segmentele transversale. Leagă creasta pubiană de apofiza xifoidă, comprimă cavitatea abdominală și ajută la flexia coloanei vertebrale.
• Oblic extern: mușchi superficial și întins, ca o fâșie, pe partea laterală a abdomenului. Coboară de pe ultimele opt coaste în jos și medial și comprimă peretele abdominal.

Membrul superior

• Biceps brahial: cel mai superficial mușchi al brațului, cu două capete de origine pe scapulă. Se inseră pe radius, flectează antebrațul la cot și produce supinația lui. La umăr permite flexia membrului superior.
• Brahial: stă sub biceps, de aceea în desen se vede doar o fâșie îngustă pe marginea laterală a brațului, deasupra cotului. Pornește de pe fața anterioară a humerusului, se inseră pe ulnă și flectează antebrațul la nivelul cotului.
• Brahioradial: pe marginea laterală a antebrațului, de la humerus la radius. Flectează și el antebrațul la nivelul cotului.

Toți trei sunt flexori ai antebrațului, un exemplu bun pentru ideea că o mișcare este produsă de mai mulți mușchi care lucrează împreună. Mișcarea opusă, extensia antebrațului, o face tricepsul brahial de pe fața posterioară a brațului, vizibil în Figura 9.2. Bicepsul brahial este agonistul mișcărilor de la cot, iar tricepsul este antagonistul lui.

Coapsa

Tabelul 9.1 împarte coapsa în trei compartimente: anterior, medial și posterior. Din față se văd primele două. Compartimentul posterior, cu flexorii gambei, apare în Figura 9.2.

• Compartimentul anterior este ocupat de grupul cvadriceps femural, cea mai mare parte a masei musculare de pe fața anterioară a coapsei. Din cei patru mușchi ai lui sunt marcați trei: dreptul femural, pe mijlocul coapsei, vastul lateral, pe partea laterală, și vastul medial, pe partea medială, deasupra genunchiului. Al patrulea, vastul intermediar, nu este marcat. Dreptul femural pornește de pe ilion, iar ceilalți de pe femur. Fibrele tuturor converg spre patelă, vizibilă la genunchi, și se inseră pe tuberozitatea tibială prin tendonul patelar. Toți patru fac extensia gambei, iar dreptul femural produce și flexia coapsei.
• Compartimentul medial cuprinde grupul adductorilor (adductorul mare, scurt și lung, dintre care este marcat doar cel lung), gracilisul și croitorul. Adductorii și gracilisul pornesc de pe osul pubis și produc adducția coapsei. Croitorul, lung și îngust, traversează oblic fața anterioară a coapsei, de la spina iliacă antero-superioară la fața medială a tibiei. Flectează coapsa și rotește gamba medial.

Pe partea laterală, imediat sub șold, se află tensorul fasciei late, care pornește de pe spina iliacă antero-superioară a ilionului și se inseră pe tibie.

Gamba

Cei mai importanți mușchi ai gambei pornesc de pe oasele gambei, iar mulți se inseră pe oasele piciorului.

• Pe fața anterioară: tibialul anterior, așezat lateral, lângă tibie, produce inversia piciorului și flexia lui dorsală. Mai jos, spre gleznă, este marcat extensorul lung al degetelor.
• Pe fața laterală: peronierul lung pornește de pe porțiunea superioară a fibulei și se inseră pe cuneiformul medial și pe primul metatarsian. Produce eversia piciorului și flexia plantară.
• Pe fața posterioară: gastrocnemianul și, sub el, solearul. Din față li se vede doar marginea, pe partea medială a gambei. Împreună formează tricepsul sural, care dă forma moletului și se inseră prin tendonul ahilian comun pe calcaneu. Ambii produc flexia plantară a piciorului, iar gastrocnemianul flectează și gamba.

Mușchii lucrează în grupe

Majoritatea mișcărilor corpului rezultă din acțiunile complexe ale unor grupe de mușchi: flexori, extensori, rotatori și alții. Mușchii cu acțiunea cea mai directă și mai puternică într-o mișcare sunt agoniștii (prim motorii), iar cei care acționează în opoziție cu ei sunt antagoniștii. În timp ce agonistul se contractă pentru a produce mișcarea, antagonistul se relaxează ca s-o permită. Tot așa, cvadricepsul face extensia gambei, iar ischiogambierii de pe fața posterioară o flectează. Pentru abducție, adducție, flexie și celelalte mișcări, manualul recomandă recapitularea mișcărilor articulare din capitolul 6 (Figura 6.6).