Figura arată, foarte mărită, o porțiune dintr-un lobul hepatic: celulele ficatului așezate în șiruri, vasele care aduc și care strâng sângele și primele căi prin care pleacă bila. Manualul trimite la ea atunci când arată că bila este formată de hepatocite.

Desenul se citește de la stânga la dreapta, după săgeți. În colțul din stânga stau alături trei formațiuni: ramura venei porte (vasul cel mai mare), ramura arterei hepatice (jos) și un canal biliar mic (sus). De aici pornesc spre dreapta șiruri de celule hepatice, despărțite de spații prin care curge sângele. În dreapta, unde se strâng toate șirurile și unde ajung toate săgețile, se află vena centrolobulară, vena din centrul lobulului.

Cele două vase care aduc sângele

Sângele intră în lobul pe două căi deodată, iar săgețile care pornesc din cele două vase intră în aceleași spații dintre șiruri.

• Ramura venei porte aduce sânge încărcat cu substanțele nutritive rezultate în urma absorbției intestinale. Vena portă este o venă aparte a marii circulații, formată din unirea venelor mezenterică superioară, mezenterică inferioară și splenică. Pe calea ei ajung la ficat aminoacizii și monozaharidele, iar la nivelul ficatului glucoza poate fi stocată sub formă de glicogen. Lipidele absorbite nu urmează acest drum, ci trec în circulația limfatică.
• Ramura arterei hepatice aduce sânge venit din aortă. Artera hepatică este una dintre cele trei ramuri ale trunchiului celiac, alături de artera splenică și de artera gastrică stângă. Trunchiul celiac, ramură viscerală a aortei abdominale, vascularizează stomacul, duodenul, pancreasul, ficatul și splina.

Capilarele sinusoide și vena centrolobulară

Capilarele sinusoide sunt spațiile dintre două șiruri vecine de celule hepatice, cele prin care trec săgețile. Prin ele, sângele din ambele vase străbate lobulul dinspre margine spre centru și se adună în vena centrolobulară. Săgețile din partea de sus și din partea de jos a desenului arată că și sângele din celelalte șiruri ajunge tot acolo. Astfel, sângele adus de la intestin trece pe lângă celulele hepatice înainte să iasă din lobul. Sângele venos al ficatului ajunge apoi, prin venele hepatice, în vena cavă inferioară.

Celula hepatică și formarea bilei

Celulele hepatice, adică hepatocitele, alcătuiesc șirurile lobulului. În capitolul despre celulă, manualul le dă ca exemplu de celule binucleate, deși în desen fiecare apare cu un singur nucleu.

Bila este necesară pentru digestia și absorbția lipidelor și pentru excreția unor substanțe insolubile în apă, cum sunt colesterolul și bilirubina. Este formată de hepatocite și de celulele ductale care mărginesc ductele biliare, în cantitate de 250 până la 1 100 mL/zi, și este secretată continuu. Manualul arată ce se petrece în hepatocite cu două dintre componentele ei:

• Sărurile biliare: acizii biliari sunt sintetizați în hepatocite din colesterol, prin combinarea cu anumiți aminoacizi și cu $\ce{Na+}$, iar sărurile biliare rezultate sunt secretate activ în canaliculele biliare.
• Pigmenții biliari: bilirubina și biliverdina, metaboliți ai hemoglobinei, ajung în hepatocite și sunt excretați biliar. Ei dau bilei culoarea galbenă.

Bila mai conține lecitină, colesterol și electroliți, dar nu conține enzime.

Canaliculele biliare și canalul biliar

Canaliculele biliare sunt canale foarte fine, aflate chiar între celulele alăturate ale aceluiași șir, nu în spațiile prin care curge sângele. În desen apar ca mici segmente înșirate printre celule, pe un rând care pornește de lângă canalul biliar din colțul stâng, numit în legendă canal hepato-coledoc. Din desen se vede că bila secretată în canalicule se îndreaptă spre marginea lobulului, în sens opus sângelui, care curge spre centru.

Ce se întâmplă apoi cu bila

Bila este depozitată în vezica biliară în perioadele interdigestive. În perioadele digestive se eliberează în duoden, numai după ce chimul a declanșat secreția de colecistokinină, care relaxează sfincterul Oddi și contractă vezica biliară. Vezica biliară, sfincterul Oddi și canalele prin care bila ajunge în duoden apar în Figura 79. În intestin, sărurile biliare emulsionează lipidele și ajută la absorbția lor. Cea mai mare parte a lor se reabsoarbe apoi activ în ileon și se întoarce la ficat prin vena portă, în circuitul enterohepatic (Figura 83), deci revine în lobul printr-o ramură a venei porte ca aceea din desen.