Figura arată coloana vertebrală întreagă, văzută din profil, de la prima vertebră cervicală, sus, până la coccige, jos. Coloana reprezintă scheletul axial: este situată în partea mediană și posterioară a corpului și, împreună cu sternul, coastele și bazinul, formează scheletul trunchiului. Îndeplinește un triplu rol: este ax de susținere a corpului, protejează măduva spinării și permite executarea diferitelor mișcări ale trunchiului și capului.

Ca să te orientezi pe desen, amintește-ți cum este construită vertebra tip (Figura 66): în partea anterioară are corpul vertebral, iar posterior, arcul vertebral. Marginea mai netedă a coloanei, formată din corpurile vertebrale suprapuse, este deci fața anterioară, iar marginea zimțată, formată de arcurile vertebrale cu apofizele lor, este fața posterioară. Orificiile vertebrale suprapuse formează canalul vertebral, care adăpostește măduva.

Cele cinci regiuni

De sus în jos, coloana cuprinde 5 regiuni:

• Regiunea cervicală, cu 7 vertebre cervicale. Prima este numită atlas, iar a doua, axis.
• Regiunea toracală (dorsală), cu 12 vertebre toracale. Ele formează posterior scheletul toracelui, iar cu ele se articulează cele 12 perechi de coaste.
• Regiunea lombară, cu 5 vertebre lombare, așezate între vertebrele toracale și osul sacru.
• Regiunea sacrală, reprezentată de osul sacru, care provine din sudarea celor cinci vertebre sacrale.
• Regiunea coccigiană, reprezentată de coccige, care rezultă din fuzionarea celor 4-5 vertebre coccigiene.

În primele trei regiuni vertebrele rămân separate. Între corpurile lor se văd discurile intervertebrale, formate din țesut cartilaginos fibros. Prin interpunerea acestor discuri se fac articulațiile dintre corpurile vertebrale, care sunt amfiartroze, adică articulații semimobile. În ultimele două regiuni, în schimb, vertebrele sunt sudate între ele, iar fiecare regiune este alcătuită dintr-un singur os.

Curburile

Coloana vertebrală prezintă curburi atât în plan sagital, cât și în plan frontal (Figura 3). Planul sagital trece prin axul longitudinal și prin cel sagital (anteroposterior), așa că o curbură din acest plan arcuiește coloana înainte sau înapoi și se vede din profil. Acestea sunt curburile din desen:

• Lordozele au concavitatea posterior, deci regiunea se bombează spre înainte. Se află în regiunile cervicală și lombară.
• Cifozele au concavitatea orientată anterior, deci regiunea se bombează spre înapoi. Se află în regiunile toracală și sacrală.

Urmărite de sus în jos, curburile alternează: lordoză cervicală, cifoză toracală, lordoză lombară, cifoză sacrală. Regiunea coccigiană nu apare printre regiunile cu curburi enumerate de manual.

Curburile din plan frontal, planul care merge paralel cu fruntea, se numesc scolioze și pot fi cu convexitatea la stânga sau la dreapta. Fiindcă îndoaie coloana lateral, ele nu se pot vedea în această imagine din profil.

Sacrul și coccigele

Osul sacru este un os median, nepereche, de formă triunghiulară, cu baza în sus. Fețele lui laterale prezintă câte o suprafață de articulare pentru osul coxal, iar vârful, îndreptat în jos, se unește cu baza coccisului. Oasele coxale se articulează posterior cu sacrul și anterior între ele, formând simfiza pubiană, așa că sacrul și cele două oase coxale alcătuiesc împreună bazinul (pelvisul osos).

Deformările coloanei

La noțiunile de patologie a sistemului osos, manualul arată că deformările cele mai întâlnite sunt cele de la nivelul coloanei vertebrale. Ele poartă aceleași nume ca și curburile:

• Cifoza reprezintă o exagerare a curburii coloanei toracale.
• Lordoza reprezintă o exagerare a convexității coloanei lombare.
• Scolioza este o curbare laterală, anormală, a coloanei vertebrale, care poate apărea la orice nivel al acesteia.

Așadar, aceleași cuvinte denumesc în manual atât curburile fiziologice ale coloanei, cât și deformările ei, iar deosebirea o face contextul.