Sistemul cardiovascular (Biologie Barron's, p. 346)
Explorează structurile
Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.
Explorează structurile
Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.
Figura schematizează cele două circuite cardiovasculare principale ale organismului sub forma a două bucle așezate una peste alta, cu inima în mijloc. Bucla de sus este circulația pulmonară, care se extinde de la inimă la plămâni și înapoi la inimă. Bucla de jos este circulația sistemică, care se extinde de la inimă la celule și înapoi la inimă. În mijloc, inima este redusă la cele patru cavități ale ei: atriul drept (AD) și ventriculul drept (VD) în stânga desenului, atriul stâng (AS) și ventriculul stâng (VS) în dreapta. Pe fiecare buclă, ramura din stânga duce sânge sărac în oxigen, iar cea din dreapta sânge bogat în oxigen, iar săgețile arată sensul de curgere.
Circulația pulmonară
Circulația pulmonară începe în partea dreaptă a inimii. Sângele colectat de la organe intră în atriul drept, fiind sărac în oxigen și bogat în dioxid de carbon. El trece printr-o valvă din atriul drept în ventriculul drept, iar ventriculul drept îl pompează în plămâni prin arterele pulmonare. În vârful buclei se află patul capilar unde are loc schimbul gazos în plămâni: aici dioxidul de carbon părăsește sângele și intră în alveolele pulmonare, în timp ce oxigenul trece din alveolele pulmonare în sânge (Figura 17.9). Apoi sângele bogat în oxigen se întoarce prin venele pulmonare în partea stângă a inimii, închizând astfel circulația pulmonară.
Circulația sistemică
Circulația sistemică începe în partea stângă a inimii. Sângele intră în atriul stâng, apoi trece printr-o valvă în ventriculul stâng. Ventriculul stâng pompează sângele bogat în oxigen în aortă, cea mai mare arteră din organism, iar din aortă sângele este distribuit către celelalte artere ale circulației sistemice, spre cap, torace, regiunea abdominală și alte părți ale organismului. La capătul de jos al buclei se află patul capilar unde are loc schimbul gazos în toate țesuturile organismului: la nivel celular, sângele eliberează oxigenul și preia dioxidul de carbon. Sângele bogat în dioxid de carbon (și sărac în oxigen) se întoarce la inimă prin venele sistemului cardiovascular și prin venele cave în atriul drept, completând circulația sistemică.
De ce sunt două circuite și nu unul
Schema arată că cele două bucle sunt legate în serie prin inimă: ieșirea uneia este intrarea celeilalte. Ventriculul drept alimentează numai plămânii, iar ventriculul stâng numai restul organismului, iar cele două fluxuri nu se amestecă, pentru că cele două jumătăți ale inimii sunt despărțite de septul cardiac (Figura 15.2). De aici vine și o observație care se cere des la examen: arterele pulmonare sunt singurele artere care transportă sânge sărac în oxigen, iar venele pulmonare sunt singurele vene care transportă sânge bogat în oxigen.
Figura schematizează cele două circuite cardiovasculare principale ale organismului sub forma a două bucle așezate una peste alta, cu inima în mijloc. Bucla de sus este circulația pulmonară, care se extinde de la inimă la plămâni și înapoi la inimă. Bucla de jos este circulația sistemică, care se extinde de la inimă la celule și înapoi la inimă. În mijloc, inima este redusă la cele patru cavități ale ei: atriul drept (AD) și ventriculul drept (VD) în stânga desenului, atriul stâng (AS) și ventriculul stâng (VS) în dreapta. Pe fiecare buclă, ramura din stânga duce sânge sărac în oxigen, iar cea din dreapta sânge bogat în oxigen, iar săgețile arată sensul de curgere.
Circulația pulmonară
Circulația pulmonară începe în partea dreaptă a inimii. Sângele colectat de la organe intră în atriul drept, fiind sărac în oxigen și bogat în dioxid de carbon. El trece printr-o valvă din atriul drept în ventriculul drept, iar ventriculul drept îl pompează în plămâni prin arterele pulmonare. În vârful buclei se află patul capilar unde are loc schimbul gazos în plămâni: aici dioxidul de carbon părăsește sângele și intră în alveolele pulmonare, în timp ce oxigenul trece din alveolele pulmonare în sânge (Figura 17.9). Apoi sângele bogat în oxigen se întoarce prin venele pulmonare în partea stângă a inimii, închizând astfel circulația pulmonară.
Circulația sistemică
Circulația sistemică începe în partea stângă a inimii. Sângele intră în atriul stâng, apoi trece printr-o valvă în ventriculul stâng. Ventriculul stâng pompează sângele bogat în oxigen în aortă, cea mai mare arteră din organism, iar din aortă sângele este distribuit către celelalte artere ale circulației sistemice, spre cap, torace, regiunea abdominală și alte părți ale organismului. La capătul de jos al buclei se află patul capilar unde are loc schimbul gazos în toate țesuturile organismului: la nivel celular, sângele eliberează oxigenul și preia dioxidul de carbon. Sângele bogat în dioxid de carbon (și sărac în oxigen) se întoarce la inimă prin venele sistemului cardiovascular și prin venele cave în atriul drept, completând circulația sistemică.
De ce sunt două circuite și nu unul
Schema arată că cele două bucle sunt legate în serie prin inimă: ieșirea uneia este intrarea celeilalte. Ventriculul drept alimentează numai plămânii, iar ventriculul stâng numai restul organismului, iar cele două fluxuri nu se amestecă, pentru că cele două jumătăți ale inimii sunt despărțite de septul cardiac (Figura 15.2). De aici vine și o observație care se cere des la examen: arterele pulmonare sunt singurele artere care transportă sânge sărac în oxigen, iar venele pulmonare sunt singurele vene care transportă sânge bogat în oxigen.