Figura desenează un mecanism de reglare ca pe un grafic. Curba urmărește valoarea unui factor al mediului intern, notat cu x: cu cât urcă mai sus, cu atât valoarea factorului este mai mare. Graficul se citește de la stânga la dreapta, în sensul săgeții „Timp” de jos, iar blocul „Valori normale” din stânga arată punctul de plecare: la început, factorul are o valoare normală.

Cele două momente ale reglării

Curba pleacă de jos, din dreptul literei x, urcă, se menține un timp sus și apoi coboară înapoi. Pe cele două porțiuni înclinate, cifrele încercuite 1 și 2 dau ordinea celor două momente:

1. Stimulare receptor, pe urcuș. Valoarea factorului crește peste nivelul normal, iar această creștere este stimulul care acționează asupra receptorilor mediului intern: chemoreceptorii, baroreceptorii și termoreceptorii.
2. Activare efector, pe coborâș. Pe baza informațiilor primite de la receptori, efectorii intră în acțiune, iar valoarea factorului revine la nivelul normal.

Între cele două momente, curba rămâne sus, adică valoarea se menține peste normal până intervin efectorii. În dreapta, curba se așază din nou la nivelul de la care a plecat.

Valori normale, între anumite limite

Manualul numește homeostazie mecanismele de reglare ca acesta, care mențin constantele dinamice ale mediului intern și funcțiile vitale. Datorită lor, oricum ar varia condițiile din afara organismului, unele valori ale componentelor mediului intern și unele caracteristici ale lui, precum pH-ul și temperatura, rămân între anumite limite, considerate normale. Tabelul cu principalele constante fiziologice, de la pagina 126, dă multe dintre aceste valori tot ca intervale, de exemplu pH-ul sangvin între 7,38 și 7,42 și glicemia între 65 și 110 mg/dl. Așa se înțelege și de ce aceste constante sunt numite dinamice: valoarea lor se poate abate de la normal, ca în desen, dar este readusă la el.

Bucla de feedback

Manualul precizează că reglarea se face prin bucle de feedback, nervos sau umoral, ca urmare a interacțiunii receptor-efector. Figura 112 desenează aceeași reglare ca buclă și reia cifrele încercuite: 1 stă lângă ↑x, creșterea peste nivelul normal, iar 2 lângă ↓x, revenirea la nivelul normal. Tot acolo apare și veriga pe care graficul de aici nu o arată, centrul integrator dintre receptor și efector. Rolul integrator revine sistemului nervos, sistemului endocrin și mediului intern (sânge, limfă, lichid interstițial, lichid cefalorahidian ș.a.). Reglarea se realizează și prin efectori antagonici: insulină/glucagon pentru glicemie și vasoconstricție/vasodilatație pentru controlul temperaturii corpului.