Fig. 31. Nervii accesor și hipoglos (perechile XI și XII)

Funcțiile fundamentale ale organismului uman (Biologie Corint, p. 28)

123

Explorează structurile

Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.

Explorează structurile

Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.

Figura urmărește ultimele două perechi de nervi cranieni, nervii accesori (perechea XI) și nervii hipogloși (perechea XII), pe un cap desenat din profil, cu fața spre stânga și cu mușchii limbii și ai gâtului lăsați la vedere. Sus, trunchiul cerebral și cerebelul sunt desenate doar în contur. Partea de jos a trunchiului cerebral, bulbul, este evidențiată cu galben, iar sub el măduva spinării continuă în jos, prin gât.

Nervii sunt desenați ca fire verzi care se desprind din dreptul bulbului. Cei doi sunt marcați chiar acolo, la ieșire, unde firele lor stau foarte aproape, hipoglosul puțin mai sus decât accesorul. Ca să îi deosebești, urmărește-le drumul: hipoglosul merge înainte și se ramifică în limbă, iar accesorul coboară spre mușchii gâtului și ai cefei.

Perechea XI, nervii accesori

Manualul îi numește și nervi spinali, dar sunt nervi cranieni, din grupa celor motori. Au o alcătuire aparte, fiind formați din două rădăcini:

  • Rădăcina bulbară are originea în nucleul ambiguu din bulb, același nucleu în care se află originea reală a fibrelor motorii ale nervilor glosofaringieni și vagi.
  • Rădăcina spinală are originea în cornul anterior al măduvei cervicale, partea substanței cenușii a măduvei care conține neuronii somatomotori.

Atenție, acestea nu sunt rădăcinile dorsală și ventrală ale nervilor spinali, pe care nervii cranieni nu le au. Ambele rădăcini ale accesorului sunt motorii și se deosebesc prin locul din care pornesc, bulbul sau măduva cervicală.

Fibrele accesorului se distribuie apoi pe două ramuri:

  • Ramura internă pătrunde în nervii vagi, iar pe această cale fibrele ajung la mușchii laringelui.
  • Ramura externă duce fibrele la mușchii sternocleidomastoidian, din regiunea anterolaterală a gâtului, și trapez, așezat superficial în partea de sus a spatelui și a cefei. Îi găsești pe amândoi în Figura 71.

În desen, accesorul coboară spre gât, iar jos, spre ceafă, i se văd ramificațiile în mușchii din spatele gâtului.

Perechea XII, nervii hipogloși

Sunt tot nervi motori. Au originea reală în nucleul motor al nervului, situat în bulb, iar originea aparentă în șanțul preolivar, pe fața anterioară a bulbului. Nervii glosofaringieni și vagi au, în schimb, originea aparentă în șanțul retroolivar. Hipoglosul inervează musculatura limbii: în desen iese din bulb, merge înainte și în jos, apoi pătrunde în limbă și se ramifică în masa ei musculară.

Hipoglosul este nervul motor al limbii, nu nervul gustului. Excitațiile gustative de pe limbă sunt culese de fibrele senzoriale ale altor nervi cranieni: ale facialului de la corpul limbii, ale glosofaringianului din treimea posterioară și ale vagului de la baza rădăcinii limbii.

Ce le apropie și ce le desparte

Amândoi fac parte din grupa nervilor cranieni motori, alături de perechile III, IV și VI, și niciunul nu are fibre parasimpatice, pe care manualul le descrie doar la perechile III, VII, IX și X. Amândoi au origine în bulb, dar numai hipoglosul pornește în întregime de acolo, pentru că accesorul își adună fibrele și din măduva cervicală. Diferă și teritoriul: hipoglosul inervează musculatura limbii, iar accesorul, prin cele două ramuri, mușchii laringelui, sternocleidomastoidianul și trapezul. Originile lor aparente, pe bulb, sunt marcate în Figura 25, împreună cu ale altor nervi cranieni.