Figura este un tabel cu cele patru grupe de sânge, câte una pe coloană: A (40%), B (10%), AB (4%) și 0 (46%), procentele arătând cât de des apare fiecare grupă. Rândurile se citesc de sus în jos: hematia fiecărei grupe, anticorpii din serul persoanei, antigenele de pe hematie și, la final, grupele de la care persoana poate primi sânge. Ce se întâmplă când antigenele și anticorpii de același tip se întâlnesc arată Figura 14.4 (b).

Antigenele și anticorpii

Suprafața membranei globulelor roșii conține una, ambele sau niciuna dintre moleculele proteice numite antigene, denumite A și B. Tipul grupei este același cu cel al antigenelor găsite la suprafața eritrocitelor. În desen, antigenul A are capul rotund, iar antigenul B are capul în formă de romb; hematia grupei 0 nu poartă niciunul dintre ele. În plus, fiecare persoană are în ser anticorpi de grup sanguin, desenați în formă de Y și colorați la fel ca antigenul împotriva căruia sunt îndreptați:

• Grupa A: antigen A pe hematie, anticorpi anti-B.
• Grupa B: antigen B pe hematie, anticorpi anti-A.
• Grupa AB: ambele antigene, niciun anticorp.
• Grupa 0: niciun antigen, atât anticorpi anti-A, cât și anticorpi anti-B.

Fiecare persoană are, așadar, exact anticorpii îndreptați împotriva antigenelor pe care ea nu le are. Manualul precizează că nici antigenele, nici anticorpii de grup sanguin nu au aparent vreo semnificație pentru fiziologia organismului.

De la cine poate primi sânge fiecare grupă

Ultimul rând aplică regula transfuziei: antigenele din sângele donatorului și anticorpii de același tip din serul primitorului nu trebuie să se întâlnească. O persoană cu grupa A, care are anticorpi anti-B, poate primi deci sânge de la grupele A și 0, ale căror hematii nu au antigen B. La fel, grupa B poate primi de la grupele B și 0, iar grupa 0, care are ambii anticorpi, doar de la grupa 0.

• Persoana cu grupa 0 este donator universal, pentru că hematiile ei nu au nici antigene A, nici B, deci pot fi date persoanelor cu alte grupe sanguine.
• Persoana cu grupa AB este primitor universal, pentru că serul ei nu are nici anticorpi anti-A, nici anti-B, deci poate primi sânge de la celelalte trei grupe.

Manualul adaugă că, deși din punct de vedere tehnic ideea de donator universal și de primitor universal este corectă, pentru a reduce rata incidentelor transfuzionale medicii fac transfuzii doar cu tipul specific de sânge, singura excepție fiind cazurile de urgență.