Figura arată forma și dimensiunile unei globule roșii (numită și hematie sau eritrocit), desenată în două vederi așezate una lângă alta. În stânga, vederea laterală prezintă trei hematii privite din profil. În dreapta, vederea de sus prezintă una singură, privită din față. Cele două vederi trebuie citite împreună, pentru că doar așa se înțelege de ce manualul descrie hematia ca pe un disc biconcav.

Vederea laterală

Din profil, hematiile apar ca niște discuri turtite, mai subțiri în centru decât la margini. Adâncitura este pe amândouă fețele, iar de aici vine numele de disc biconcav. Acolada din stânga măsoară grosimea celulei, de 2,6 μm. Cele trei celule desenate una peste alta, în poziții diferite, lasă să se vadă atât fața, cât și muchia discului. Manualul adaugă că hematia este flexibilă.

Vederea de sus

Privită din față, hematia este rotundă, iar în mijlocul ei se vede adâncitura circulară, zona în care discul este cel mai subțire. Acolada de deasupra măsoară diametrul celulei, de 7,8 μm. Comparând cele două numere se vede cât este de turtită: lată de aproape trei ori cât este de groasă.

Ce este, de fapt, o globulă roșie

Rolul principal al hematiei este să transporte oxigenul, funcție realizată de un pigment numit hemoglobină, aflat în citoplasma ei (Figura 14.3). Manualul atrage atenția că globulele roșii nu sunt celule adevărate: au o organizare internă redusă, nu au nucleu și nici organite. Sunt, practic, niște saci plini cu hemoglobină, motiv pentru care sunt uneori numite corpusculi roșii. Un bărbat adult are aproximativ 5,4 milioane de globule roșii pe milimetru cub de sânge, iar o femeie aproximativ 4,8 milioane. Procentul pe care îl ocupă în volumul sângelui se numește hematocrit și este de aproximativ 47% la bărbați și de aproximativ 42% la femei.

Cum se schimbă forma desenată aici

Dimensiunile din figură sunt cele ale unei hematii aflate într-un mediu normal. Ele se modifică prin osmoză (Figura 3.2):

• În soluții mai concentrate, apa iese din celulă în direcția concentrației mai mari de substanțe dizolvate, iar globulele roșii se micșorează sau se zbârcesc.
• În soluții cu concentrație mai mică decât cea normală, apa trece rapid în celulă, iar globulele roșii se umflă.
• Când se umflă prea mult, ele se sparg și eliberează hemoglobina, printr-un proces numit hemoliză.

Hematiile sunt produse în măduva roșie osoasă, prin procesul numit eritropoieză, pornind de la celule numite hemocitoblaști (celule stem). Pe parcursul lui, hemoglobina se acumulează în citoplasmă, iar nucleul, organitele și celelalte componente celulare dispar, așa că hematia matură desenată aici nu mai are nimic în interior. Ea circulă apoi în sânge aproximativ 120 de zile.