Se încarcă
Sistemul urinar (Biologie Barron's, p. 487)
Explorează structurile
Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.
Explorează structurile
Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.
Figura coboară de la rinichi la nefron în două trepte de mărire. Panoul (b) mărește o felie din corticala și medulara renală, ca să apară nefronii. Panoul (c) mărește un singur nefron atât cât să i se vadă tubii, unul câte unul. Săgeata pornește dintr-un nefron al panoului (b) și duce la el. Rinichiul întreg, în secțiune frontală, din care este luată felia din (b), este în Figura 20.2 (a).
(b) Corticala și medulara mărite
Cortexul renal și medulara renală sunt reprezentate mărit, astfel încât să se poată observa nefronii. Porțiunea dilatată a fiecărui nefron este capsula glomerulară și stă în corticală. Tubii coboară în medulară și apoi se întorc către cortex. Aici, ei se unesc cu niște tubi, care se vor deschide prin papilele renale în calicele mici. Panoul arată astfel exact locul în care nefronul se termină și încep căile urinare.
(c) Nefronul mărit
Un nefron este alcătuit din mai multe structuri, desenate aici în continuarea una alteia: capsula, ce înconjoară glomerulul, tubul contort proximal, ramura descendentă a ansei Henle, ansa Henle, ramura ascendentă a ansei Henle și tubul contort distal. La capăt, tubul distal se varsă în tubul colector. Observă localizarea capsulei și continuitatea ei cu tubul proximal, ansa Henle, tubul distal și tubul colector.
De reținut
Nefronul este unitatea funcțională a rinichiului și structura la nivelul căreia se formează urina. Fiecare rinichi conține mai mult de un milion de nefroni. Un nefron se compune din vase mici, care transportă sânge, și un set de tubi care transportă un fluid, filtratul, derivat din plasmă și obținut prin filtrare glomerulară. Dintre vasele mici, panoul (c) desenează doar firele subțiri de la capsulă, prin care sângele ajunge la glomerul și pleacă de la el. Rețeaua capilarelor peritubulare nu este ilustrată aici, dar o găsești în Figura 20.4.
Figura coboară de la rinichi la nefron în două trepte de mărire. Panoul (b) mărește o felie din corticala și medulara renală, ca să apară nefronii. Panoul (c) mărește un singur nefron atât cât să i se vadă tubii, unul câte unul. Săgeata pornește dintr-un nefron al panoului (b) și duce la el. Rinichiul întreg, în secțiune frontală, din care este luată felia din (b), este în Figura 20.2 (a).
(b) Corticala și medulara mărite
Cortexul renal și medulara renală sunt reprezentate mărit, astfel încât să se poată observa nefronii. Porțiunea dilatată a fiecărui nefron este capsula glomerulară și stă în corticală. Tubii coboară în medulară și apoi se întorc către cortex. Aici, ei se unesc cu niște tubi, care se vor deschide prin papilele renale în calicele mici. Panoul arată astfel exact locul în care nefronul se termină și încep căile urinare.
(c) Nefronul mărit
Un nefron este alcătuit din mai multe structuri, desenate aici în continuarea una alteia: capsula, ce înconjoară glomerulul, tubul contort proximal, ramura descendentă a ansei Henle, ansa Henle, ramura ascendentă a ansei Henle și tubul contort distal. La capăt, tubul distal se varsă în tubul colector. Observă localizarea capsulei și continuitatea ei cu tubul proximal, ansa Henle, tubul distal și tubul colector.
De reținut
Nefronul este unitatea funcțională a rinichiului și structura la nivelul căreia se formează urina. Fiecare rinichi conține mai mult de un milion de nefroni. Un nefron se compune din vase mici, care transportă sânge, și un set de tubi care transportă un fluid, filtratul, derivat din plasmă și obținut prin filtrare glomerulară. Dintre vasele mici, panoul (c) desenează doar firele subțiri de la capsulă, prin care sângele ajunge la glomerul și pleacă de la el. Rețeaua capilarelor peritubulare nu este ilustrată aici, dar o găsești în Figura 20.4.