Figura prezintă poziția anatomică și câțiva termeni direcționali, cuvintele cu care anatomia arată unde se află o parte a corpului față de alta. Panoul (a) redă corpul în poziția de referință. În panoul (b), același corp este întors ușor spre stânga imaginii, astfel că se văd și fața lui, și o parte laterală. Pe trunchi se întâlnesc trei linii cu săgeți, câte una pentru fiecare pereche de direcții opuse, iar pe membre sunt indicate puncte proximale și distale.

(a) Poziția anatomică

Punctul de referință pentru toți termenii direcționali este poziția anatomică. Corpul stă în ortostatism (poziție verticală), cu privirea înainte, picioarele apropiate, membrele superioare pe lângă corp, palmele înainte și policele orientat spre exterior. Manualul subliniază, într-o casetă „De reținut”, că această poziție este baza întregii terminologii direcționale.

Axa verticală: superior și inferior

Săgeata verticală cu două vârfuri, trasă de-a lungul trunchiului, reprezintă prima pereche.

• Superior (cranial, cefalic): direcția orientată spre partea de sus a corpului sau înspre cap. De exemplu, nasul este situat superior față de gură. Termenii „cefalic” și „cranial” sunt folosiți câteodată în locul lui „superior”. Aceeași direcție este marcată încă o dată lângă cap, sub numele „cranial”.
• Inferior (caudal): direcția orientată spre partea opusă capului sau spre partea de jos a corpului. De exemplu, abdomenul este situat inferior față de torace. „Caudal” este o expresie alternativă, rar folosită în anatomia omului, deoarece omul nu are coadă.

Axa dintre față și spate: ventral și dorsal

Linia orizontală care străbate trunchiul are câte o săgeată la fiecare capăt.

• Ventral (anterior): săgeata plină, îndreptată spre stânga imaginii, încotro privește omul din desen. În poziție anatomică, fața anterioară este cea orientată spre partea din față a corpului. Termenul „anterior” este adesea înlocuit cu „ventral”, deși „ventral” se referă la partea abdominală a patrupedelor, cum este câinele.
• Dorsal (posterior): continuarea punctată a liniei, spre dreapta. Fața posterioară este partea din spate a corpului. Termenul „posterior” poate fi înlocuit cu „dorsal”.

Față de linia mediană: medial și lateral

A treia săgeată, cea de jos, are două vârfuri: unul pe linia mediană a trunchiului, celălalt spre partea laterală a corpului.

• Medial: o direcție apropiată de linia mediană a corpului sau a uneia dintre structurile sale. De exemplu, nasul este situat medial față de ochi.
• Lateral: poziția îndepărtată de linia mediană. De exemplu, ochii sunt situați lateral față de nas.

Cele două exemple descriu aceeași pereche, nasul și ochii, din ambele sensuri, pentru că acești termeni compară poziția unei structuri cu a alteia.

Pe membre: proximal și distal

Pe membre, reperul este locul în care membrul se atașează de trunchi. Perechea apare de două ori în figură, o dată pe membrul superior și o dată pe cel inferior.

• Proximal: un punct orientat spre locul de atașare al unei extremități de trunchi. Pe membrul superior este marcat brațul, lângă umăr, iar pe cel inferior, zona genunchiului.
• Distal: un punct situat la distanță de locul de atașare. Pe membrul superior este marcată mâna, iar pe cel inferior, glezna.

Exemplele din text se potrivesc cu membrul inferior din desen: femurul, mai apropiat de trunchi decât glezna, este proximal, iar glezna este situată distal față de femur.

Alți termeni direcționali

Textul de lângă figură mai definește două perechi care nu apar în desen:

• Ipsilateral și controlateral: structuri aflate de aceeași parte a corpului, respectiv de partea opusă. Colonul ascendent și vezica biliară sunt ipsilaterale, iar colonul ascendent și colonul descendent sunt situate controlateral.
• Superficial și profund: o poziție mai aproape de suprafața corpului, respectiv mai îndepărtată de aceasta. Pielea este superficială față de mușchi, iar inima este situată profund comparativ cu mușchii.

Toți acești termeni sunt adunați, cu definiții și exemple, în Tabelul 1.2.