Peretele anterior al cavității abdominale este format dintr-o zonă extinsă ce nu conține oase protectoare. În locul lor se găsesc straturi întinse și subțiri de mușchi, care ajută la conținerea viscerelor abdominale și la flexia trunchiului. Figura arată exact acest lucru: pe o jumătate a desenului straturile au fost desfăcute unul câte unul, ca niște ferestre tăiate din ce în ce mai adânc, iar pe cealaltă jumătate peretele este lăsat întreg, cu oblicul extern și aponevroza lui.

Linia mediană

Pe mijloc se întinde linia albă, de la apofiza xifoidă la simfiza pubiană. Este constituită în principal din țesut conjunctiv, fără mușchi, nervi sau vase mari de sânge, și este locul în care se întâlnesc aponevrozele mușchilor lați ai abdomenului. De o parte și de alta a ei se află dreptul abdominal, un mușchi lung, lat, asemănător unei benzi. El leagă oasele pubiene de coaste și de stern și, împreună cu alți mușchi abdominali, comprimă cavitatea abdominală, ajutând și la flexia coloanei vertebrale. Originea lui este pe creasta pubiană, iar inserția pe apofiza xifoidă.

Cele trei straturi laterale

Lateral de dreptul abdominal se află trei mușchi suprapuși, iar figura îi arată în ordinea în care i-ai întâlni tăind dinspre suprafață spre profunzime.

1. Oblicul extern este superficial și extins, asemănător unei fâșii, și pornește de la ultimele opt coaste inferioare, întinzându-se în jos și medial. Se inseră printr-o aponevroză pe linia albă și pe pubis și comprimă peretele abdominal.
2. Oblicul intern constituie stratul mijlociu. Fibrele lui au o direcție aproape perpendiculară față de cele ale oblicului extern, diferență vizibilă în desen. Are originea pe creasta iliacă și inserția pe cartilajele coastelor inferioare, dar și pe linia albă și pe creasta pubiană.
3. Transversul abdominal este cel mai profund dintre cei trei. Are originea pe coastele inferioare și pe apofizele vertebrelor lombare și inserția pe linia albă și pe creasta pubiană. Funcția lui este de a contracta peretele abdominal.

Legătura cu respirația

Transversul abdominal contribuie la expirația forțată prin împingerea diafragmei în sus. De altfel, în timpul expirației sunt implicați toți mușchii din această figură: oblicul intern, oblicul extern, transversul abdominal și dreptul abdominal. Cu toate acestea, expirația este în general un proces pasiv, ce urmează relaxării mușchilor inspiratori.