Funcțiile fundamentale ale organismului uman (Biologie Corint, p. 121)
Explorează structurile
Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.
Explorează structurile
Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.
Figura urmărește spermatogeneza, formarea celulelor sexuale masculine, pe o singură coloană care se citește de sus în jos. Fiecare săgeată înseamnă o diviziune: pornești de la o singură celulă din vârf și, după trei diviziuni, ajungi la patru celule mici, fiecare cu câte un spermatozoid desenat dedesubt. Urmărește și mărimea celulelor: după prima diviziune rezultă o celulă mai mare, apoi fiecare diviziune dublează numărul celulelor și le micșorează. Pe primul spermatozoid din stânga poți recunoaște și părțile lui.
Spermatogeneza este funcția exocrină a testiculului. Se desfășoară în tubii seminiferi contorți, din care sunt alcătuiți lobulii testiculului (Figura 104), și începe la pubertate. Manualul o descrie ca pe o serie de etape de diviziune ecuațională și apoi reducțională, care pornește de la celulele primordiale, spermatogoniile, diploide, și ajunge la celulele mature, gameții masculini, adică spermiile (spermatozoizii), haploide.
Spermatogeneza este stimulată de FSH, hormon al adenohipofizei care acționează asupra testiculului (Figura 109). Testosteronul, secretat de celulele interstițiale Leydig, are și rolul de a menține tonusul epiteliului spermatogenic.
I. Diviziunea mitotică
În vârful coloanei se află spermatogonia, celula primordială, diploidă. Prin diviziunea mitotică, ea dă naștere spermatocitului primar (de ordinul I), tot diploid. Săgeata este una singură și duce la o singură celulă, desenată mai mare decât spermatogonia: spermatocitul primar este cea mai mare celulă din toată coloana.
II. Diviziunea meiotică
Spermatocitul primar se împarte în două spermatocite secundare (de ordinul II). Cele două săgeți care pleacă din aceeași celulă duc la două celule fiice egale, desenate lipite una de alta. Aici are loc singura trecere de la diploid la haploid din toată figura: spermatocitul primar este încă diploid, dar spermatocitele secundare sunt deja haploide.
III. A doua diviziune mitotică
Fiecare spermatocit secundar se împarte la rândul lui, așa că cele patru săgeți duc la patru spermatide, mai mici, toate haploide. Din celule haploide rezultă tot celule haploide, iar numărul celulelor se dublează încă o dată.
De la spermatidă la spermatozoid
Sub fiecare spermatidă este desenat câte un spermatozoid. Între aceste două rânduri nu mai apare nicio săgeată, iar numărul rămâne patru, deci fiecare spermatidă devine un spermatozoid, celula matură a procesului, haploidă. Fiecare spermie are 23 de cromozomi, din care 22 de autozomi și un heterozom (cromozomul sexului), care poate fi X sau Y.
Părțile spermatozoidului
Comparație cu ovogeneza
Ovogeneza (Figura 106) trece prin aceleași trei diviziuni, cu aceleași nume, dar se încheie altfel. La spermatogeneză, diviziunile dau celule egale și toate cele patru ajung spermatozoizi. La ovogeneză rămâne o singură celulă mare, iar globulii polari degenerează.
După spermatogeneză
Spermiile se înmagazinează în epididim, unde își dezvoltă capacitatea de mișcare, apoi trec în ductul deferent. Își mențin fertilitatea aproximativ o lună și sunt eliminate prin ejaculare. Pentru fecundarea ovulului este necesar un singur spermatozoid, iar tipul lui determină sexul copilului. Ovulul are întotdeauna heterozomul X, așa că zigotul va avea fie doi heterozomi X (fată), fie un X și un Y (băiat).
Figura urmărește spermatogeneza, formarea celulelor sexuale masculine, pe o singură coloană care se citește de sus în jos. Fiecare săgeată înseamnă o diviziune: pornești de la o singură celulă din vârf și, după trei diviziuni, ajungi la patru celule mici, fiecare cu câte un spermatozoid desenat dedesubt. Urmărește și mărimea celulelor: după prima diviziune rezultă o celulă mai mare, apoi fiecare diviziune dublează numărul celulelor și le micșorează. Pe primul spermatozoid din stânga poți recunoaște și părțile lui.
Spermatogeneza este funcția exocrină a testiculului. Se desfășoară în tubii seminiferi contorți, din care sunt alcătuiți lobulii testiculului (Figura 104), și începe la pubertate. Manualul o descrie ca pe o serie de etape de diviziune ecuațională și apoi reducțională, care pornește de la celulele primordiale, spermatogoniile, diploide, și ajunge la celulele mature, gameții masculini, adică spermiile (spermatozoizii), haploide.
Spermatogeneza este stimulată de FSH, hormon al adenohipofizei care acționează asupra testiculului (Figura 109). Testosteronul, secretat de celulele interstițiale Leydig, are și rolul de a menține tonusul epiteliului spermatogenic.
I. Diviziunea mitotică
În vârful coloanei se află spermatogonia, celula primordială, diploidă. Prin diviziunea mitotică, ea dă naștere spermatocitului primar (de ordinul I), tot diploid. Săgeata este una singură și duce la o singură celulă, desenată mai mare decât spermatogonia: spermatocitul primar este cea mai mare celulă din toată coloana.
II. Diviziunea meiotică
Spermatocitul primar se împarte în două spermatocite secundare (de ordinul II). Cele două săgeți care pleacă din aceeași celulă duc la două celule fiice egale, desenate lipite una de alta. Aici are loc singura trecere de la diploid la haploid din toată figura: spermatocitul primar este încă diploid, dar spermatocitele secundare sunt deja haploide.
III. A doua diviziune mitotică
Fiecare spermatocit secundar se împarte la rândul lui, așa că cele patru săgeți duc la patru spermatide, mai mici, toate haploide. Din celule haploide rezultă tot celule haploide, iar numărul celulelor se dublează încă o dată.
De la spermatidă la spermatozoid
Sub fiecare spermatidă este desenat câte un spermatozoid. Între aceste două rânduri nu mai apare nicio săgeată, iar numărul rămâne patru, deci fiecare spermatidă devine un spermatozoid, celula matură a procesului, haploidă. Fiecare spermie are 23 de cromozomi, din care 22 de autozomi și un heterozom (cromozomul sexului), care poate fi X sau Y.
Părțile spermatozoidului
Comparație cu ovogeneza
Ovogeneza (Figura 106) trece prin aceleași trei diviziuni, cu aceleași nume, dar se încheie altfel. La spermatogeneză, diviziunile dau celule egale și toate cele patru ajung spermatozoizi. La ovogeneză rămâne o singură celulă mare, iar globulii polari degenerează.
După spermatogeneză
Spermiile se înmagazinează în epididim, unde își dezvoltă capacitatea de mișcare, apoi trec în ductul deferent. Își mențin fertilitatea aproximativ o lună și sunt eliminate prin ejaculare. Pentru fecundarea ovulului este necesar un singur spermatozoid, iar tipul lui determină sexul copilului. Ovulul are întotdeauna heterozomul X, așa că zigotul va avea fie doi heterozomi X (fată), fie un X și un Y (băiat).