În centrul figurii, sus, se vede hipofiza în secțiune, atârnată de hipotalamus printr-o tijă. Din partea de jos a adenohipofizei coboară o linie din care se ramifică săgeți spre stânga și spre dreapta, până la organele țintă ale hormonilor ei. Așa se citește figura: pleci de la glandă, urmărești o săgeată și vezi unde ajunge hormonul și ce țesut controlează. Săgețile din stânga duc la glande endocrine, iar cele din dreapta la alte țesuturi. Manualul precizează că hormonii neurohipofizari nu sunt reprezentați aici, deci tot ce vezi vine din lobul anterior.

Legătura dintre hipotalamus și hipofiză

Hipofiza are un lob anterior, adenohipofiza, și unul posterior, neurohipofiza. Neurohipofiza nu este o glandă endocrină propriu-zisă, ci un rezervor al hormonilor produși de hipotalamusul situat deasupra ei. Cele două sunt legate printr-o tijă numită infundibul: celulele neurosecretoare din hipotalamus sintetizează neurohormoni, care sunt transportați de-a lungul infundibulului în neurohipofiză, unde sunt stocați temporar.

Adenohipofiza primește comenzile pe alt drum, desenat tot în figură: hipotalamusul secretă hormoni stimulatori și hormoni inhibitori, eliberați în vasele sistemului port hipotalamo-hipofizar, prin care ajung în hipofiză. Hormonii stimulatori cresc rata de sinteză și de eliberare a hormonilor hipofizei anterioare, pe când cei inhibitori o diminuează.

Cei șapte hormoni adenohipofizari și țintele lor

• Hormonul de creștere (hormonul somatotrop, STH, sau HGH) ajunge la mușchi, os și țesut adipos, cele trei țesuturi din secțiunea prin membru desenată în dreapta jos. El accelerează creșterea organismului prin stimularea introducerii aminoacizilor și a proteinelor în celule, prin promovarea sintezei proteice și mobilizarea grăsimilor. Este o proteină alcătuită din 191 de aminoacizi.
• TSH, hormonul stimulator tiroidian, merge la tiroidă. Reglează dezvoltarea glandei, stimulează captarea iodului și controlează sinteza și eliberarea hormonilor tiroidieni (Figura 13.4).
• ACTH, hormonul adrenocorticotrop, are ca țintă corticala suprarenalei. Acolo influențează creșterea tisulară și stimulează secreția unor hormoni numiți glucocorticoizi (Figura 13.8).
• Prolactina ajunge la glanda mamară, unde stimulează producerea laptelui pentru alăptarea nou-născutului.
• FSH și LH sunt hormonii gonadotropi, numiți așa pentru că au efecte asupra gonadelor. În desen, au o săgeată comună, care se desparte spre ovar și spre testicul. FSH stimulează la femei dezvoltarea foliculilor ovarieni în vederea producerii ovulelor, iar la bărbați producerea spermatozoizilor. LH stimulează la femei maturarea foliculilor ovarieni și ovulația, precum și secreția de estrogeni și progesteron de către corpul galben, iar la bărbați producerea testosteronului la nivel testicular.
• MSH, hormonul melanocito-stimulator, are singura săgeată care se îndreaptă către piele: ea ajunge la blocul de piele, prima țintă din partea dreaptă, unde sunt indicate melanocitele. MSH controlează pigmentarea pielii.

De ce este hipofiza glanda dirijor

Hormonii care controlează alte glande endocrine se numesc hormoni tropi. În figură, săgețile lor sunt toate în partea stângă: TSH acționează asupra tiroidei, ACTH asupra corticalei suprarenalei, iar FSH și LH asupra gonadelor. Pentru că hormonii lobului anterior comandă astfel alte glande, hipofiza este considerată glanda „dirijor” a sistemului endocrin.