Fig. 24. Reflexul polisinaptic: reflexul nociceptiv

Funcțiile fundamentale ale organismului uman (Biologie Corint, p. 24)

12345

Explorează structurile

Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.

Explorează structurile

Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.

Figura urmărește arcul reflex al reflexului nociceptiv, un reflex polisinaptic, de la degetul care atinge un obiect ascuțit până la mușchiul care retrage mâna. Sus, în stânga, este desenat un segment de măduvă a spinării, văzut în perspectivă, cu secțiunea transversală deasupra: substanța cenușie, în formă de „H”, ocupă centrul, iar substanța albă se află la periferie. Din măduvă pornesc două fibre care coboară împreună spre membrul superior. Una merge până în vârful degetului, cealaltă se oprește în mușchiul de pe braț. Antebrațul și mâna desenate estompat, mai sus, arată mișcarea de retragere, adică răspunsul reflex.

Ce este reflexul nociceptiv

Reflexele nociceptive țin de funcția reflexă a măduvei și sunt, alături de cele miotatice, principalele reflexe spinale somatice. Ele constau în retragerea unui membru ca răspuns la stimularea lui dureroasă, așa că sunt reflexe de apărare. Receptorii se află în piele și sunt mai ales terminații nervoase libere: la receptorii durerii, chiar terminațiile dendritelor îndeplinesc rolul de receptor. Nociceptorii sunt considerați chemoreceptori, deoarece sunt stimulați de substanțe chimice eliberate de celulele distruse.

Drumul impulsului, pas cu pas

Arcul are cele cinci componente anatomice ale oricărui arc reflex (Figura 16). Le poți urmări în desen de la deget spre măduvă și înapoi spre braț:

  1. Receptorul: terminațiile nervoase libere din pielea degetului, acolo unde se termină dendrita. Aici energia stimulului este transformată în impuls nervos.
  2. Calea aferentă: prelungirile neuronului senzitiv din ganglionul spinal. Acest neuron este pseudounipolar, cu o singură prelungire care se divide în „T”, iar corpul lui apare ca un mic glob prins lateral de fibră, în afara măduvei. Dendrita, lungă, merge la periferie, până în deget, și conduce impulsul spre corpul neuronului. Axonul, scurt, pătrunde în măduvă prin rădăcina posterioară.
  3. Centrul: în substanța cenușie, axonul senzitiv nu ajunge direct la neuronul motor, ci la un neuron de asociație intercalat între ei. Centrii reflexului nociceptiv sunt polisinaptici, formați din neuroni senzitivi de ordinul al doilea, neuroni de asociație și neuroni motori. Desenul reduce acest lanț la esențial, cu un singur neuron de asociație.
  4. Calea eferentă: axonul neuronului motor, al cărui corp se află în cornul anterior. Axonul iese din măduvă prin rădăcina anterioară. Cele două rădăcini se unesc în trunchiul nervului spinal, care este mixt, de aceea fibra motorie și cea senzitivă coboară împreună spre membru.
  5. Efectorul: mușchiul flexor de pe braț, care retrage mâna din fața agentului cauzator al durerii. Axonul motor se termină pe mușchi printr-o sinapsă neuromusculară, numită placă motorie.

Monosinaptic și polisinaptic

Sinapsa este conexiunea funcțională dintre un neuron și o altă celulă. La reflexul miotatic din Figura 23, centrul este chiar sinapsa dintre neuronul senzitiv și cel motor, de aceea reflexul este monosinaptic. La reflexul nociceptiv, neuronul de asociație adaugă în măduvă cel puțin încă o sinapsă, iar centrul devine polisinaptic. Cum la nivelul sinapselor transmiterea se face într-un singur sens, impulsul străbate arcul numai de la receptor spre efector.

Reflexele polisinaptice au proprietatea de a iradia la nivelul sistemului nervos central, antrenând un număr crescut de neuroni la elaborarea răspunsului. Legile care guvernează iradierea au fost studiate de Pflüger.

Legile lui Pflüger

În lucrarea practică din manual, iradierea este demonstrată pe o broască spinală (decapitată, cu centrii medulari intacți). Pe pielea gambei se aplică bucăți de hârtie de filtru îmbibate cu acid sulfuric tot mai concentrat, iar răspunsul devine tot mai amplu:

  • Legea localizării (0,1-0,3%): o ușoară flexie a labei piciorului.
  • Legea unilateralității (0,5%): flexia întregului membru inferior.
  • Legea simetriei (0,7%): flexia puternică a membrului stimulat și, concomitent, a membrului inferior de partea opusă.
  • Legea iradierii (1%): contracții ale tuturor extremităților.
  • Legea generalizării (2%): convulsii generalizate ale musculaturii membrelor și trunchiului.