Se încarcă
Sistemul urinar (Biologie Barron's, p. 494)
Explorează structurile
Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.
Explorează structurile
Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.
Figura pune față în față cei doi hormoni care controlează reabsorbția apei în nefron, fiecare cu glanda din care vine și cu structura asupra căreia acționează. Sus, în stânga, este hipofiza cu cei doi lobi ai ei, atârnată sub porțiunea de encefal din care coboară. Sus, în dreapta, este corticala suprarenalei, desenată în secțiune. Jos este un nefron, din care se văd tubul contort distal și tubul colector. Săgețile curbate leagă glandele de țintele lor, iar literele (a) și (b) marchează cei doi hormoni.
(a) Hormonul antidiuretic (ADH)
Rata reabsorbției apei din tubul contort distal și tubul colector este determinată de permeabilitatea membranei celulelor ce formează peretele tubului colector, iar această permeabilitate este controlată de hormonul antidiuretic (ADH). Printr-un mecanism chimic complex, ADH-ul deschide porii din membranele celulare și permite apei să treacă. Hormonul este produs de neuroni din hipotalamus și eliberat de către lobul posterior al glandei hipofize, de aceea săgețile (a) pornesc din hipofiza posterioară și ajung la tubul contort distal și la tubul colector.
Secreția de ADH este stimulată când receptorii chimici din hipotalamus sunt stimulați de variațiile concentrației sodiului sau ale altor ioni în sânge. În caz de deshidratare, concentrația ionilor crește, receptorii semnalizează hipotalamusului să elibereze ADH, iar acesta crește permeabilitatea membranei celulelor din pereții tubilor, astfel încât este absorbită mai multă apă din filtratul glomerular. Când există un exces de apă în organism, concentrația ionilor scade, receptorii detectează scăderea și inhibă secreția de ADH, așa că în tubi este reabsorbită mai puțină apă, ea rămânând să dilueze urina.
(b) Corticoizi (aldosteron)
Al doilea hormon este aldosteronul, secretat de către cortexul glandelor suprarenale, de unde pleacă săgeata (b) spre tubul contort distal. Hormonul acționează în principal asupra tubului contort distal și are trei efecte importante:
Ce se întâmplă fără aldosteron
Eliminarea potasiului prin secreție tubulară este principala metodă de înlăturare a acestuia din organism. Fără aldosteron, tot potasiul ar fi reabsorbit, iar excesul lui în organism poate duce la insuficiență cardiacă. O secreție insuficientă de aldosteron apare și într-o afecțiune numită boala Addison.
Săgeata dintre cele două glande
În afară de traseele marcate cu (a) și (b), desenul mai are o săgeată, care pleacă din dreptul hipofizei anterioare și ajunge în corticala suprarenalei. Capitolul de față nu o explică, iar manualul trimite pentru hormonii hipofizari la Capitolul 13, unde vei găsi adenohipofiza cu organele ei țintă în Figura 13.3 și cele două regiuni ale glandei suprarenale în Figura 13.8.
Figura pune față în față cei doi hormoni care controlează reabsorbția apei în nefron, fiecare cu glanda din care vine și cu structura asupra căreia acționează. Sus, în stânga, este hipofiza cu cei doi lobi ai ei, atârnată sub porțiunea de encefal din care coboară. Sus, în dreapta, este corticala suprarenalei, desenată în secțiune. Jos este un nefron, din care se văd tubul contort distal și tubul colector. Săgețile curbate leagă glandele de țintele lor, iar literele (a) și (b) marchează cei doi hormoni.
(a) Hormonul antidiuretic (ADH)
Rata reabsorbției apei din tubul contort distal și tubul colector este determinată de permeabilitatea membranei celulelor ce formează peretele tubului colector, iar această permeabilitate este controlată de hormonul antidiuretic (ADH). Printr-un mecanism chimic complex, ADH-ul deschide porii din membranele celulare și permite apei să treacă. Hormonul este produs de neuroni din hipotalamus și eliberat de către lobul posterior al glandei hipofize, de aceea săgețile (a) pornesc din hipofiza posterioară și ajung la tubul contort distal și la tubul colector.
Secreția de ADH este stimulată când receptorii chimici din hipotalamus sunt stimulați de variațiile concentrației sodiului sau ale altor ioni în sânge. În caz de deshidratare, concentrația ionilor crește, receptorii semnalizează hipotalamusului să elibereze ADH, iar acesta crește permeabilitatea membranei celulelor din pereții tubilor, astfel încât este absorbită mai multă apă din filtratul glomerular. Când există un exces de apă în organism, concentrația ionilor scade, receptorii detectează scăderea și inhibă secreția de ADH, așa că în tubi este reabsorbită mai puțină apă, ea rămânând să dilueze urina.
(b) Corticoizi (aldosteron)
Al doilea hormon este aldosteronul, secretat de către cortexul glandelor suprarenale, de unde pleacă săgeata (b) spre tubul contort distal. Hormonul acționează în principal asupra tubului contort distal și are trei efecte importante:
Ce se întâmplă fără aldosteron
Eliminarea potasiului prin secreție tubulară este principala metodă de înlăturare a acestuia din organism. Fără aldosteron, tot potasiul ar fi reabsorbit, iar excesul lui în organism poate duce la insuficiență cardiacă. O secreție insuficientă de aldosteron apare și într-o afecțiune numită boala Addison.
Săgeata dintre cele două glande
În afară de traseele marcate cu (a) și (b), desenul mai are o săgeată, care pleacă din dreptul hipofizei anterioare și ajunge în corticala suprarenalei. Capitolul de față nu o explică, iar manualul trimite pentru hormonii hipofizari la Capitolul 13, unde vei găsi adenohipofiza cu organele ei țintă în Figura 13.3 și cele două regiuni ale glandei suprarenale în Figura 13.8.