Figura leagă anatomia de chimie. În stânga este desenat rinichiul, cu glanda suprarenală așezată pe polul lui superior. Chenarul de dedesubt mărește glanda și o arată în secțiune, cu cele două regiuni ale ei. De la numele fiecărei regiuni pornesc spre dreapta câte două săgeți, către formulele structurale a patru hormoni, așezate una sub alta, iar regiunea de la care pleacă săgeata îți spune din ce parte a glandei provine hormonul.

Cele două regiuni ale glandei

Glandele suprarenale sunt glande pereche localizate la polul superior al rinichilor. Fiecare glandă suprarenală are două porțiuni:

• Corticala, la periferie (la exterior), stratul de la marginea secțiunii,
• Medulara, în centru, zona internă a glandei.

Ele nu sunt doar două straturi ale aceluiași țesut: secretă categorii de hormoni complet diferite, iar figura le separă tocmai prin săgețile care pleacă de la numele fiecăreia.

Hormonii medularei: catecolaminele

Cele două săgeți care pleacă de la medulară duc la primele formule de sus, noradrenalină (norepinefrină) și adrenalină (epinefrină). Medulara glandei suprarenale secretă o serie de hormoni aminici denumiți catecolamine, printre care acești doi. Amândoi pregătesc organismul pentru efort fizic intens și pentru reacția „fight or flight”, acționând împreună cu sistemul nervos simpatic.

Cele două formule desenate sunt aproape identice: același inel cu două grupări $\ce{OH}$ și același lanț lateral. Ele diferă doar la capătul lanțului, unde noradrenalina are gruparea $\ce{NH2}$, iar adrenalina $\ce{NH-CH3}$.

Hormonii corticalei: steroizii

Celelalte două săgeți pleacă de la corticală și duc la formulele de jos, aldosteron și cortizol. Hormonii zonei corticale sunt denumiți glucocorticoizi și mineralocorticoizi:

• Mineralocorticoizii au ca reprezentant aldosteronul. Ei reglează concentrația de electroliți, în special sodiu și potasiu, din sânge și fluidele corporale, iar secreția lor este reglată chiar de concentrația sanguină a electroliților.
• Glucocorticoizii, dintre care cel mai important este cortizolul, au efecte asupra metabolismului carbohidraților, proteinelor și lipidelor, stimulează vasoconstricția și au rol antiinflamator. Secreția lor este reglată de hormonul adrenocorticotrop (ACTH) din adenohipofiză, printr-un mecanism de feedback negativ (Figura 13.3).

Cortizolul și aldosteronul sunt hormoni steroizi, cu o configurație moleculară tipică pentru aceștia: în desen se recunoaște scheletul de patru inele lipite, foarte diferit de moleculele mici ale catecolaminelor. Pe lângă aceștia, corticala mai produce și hormoni steroizi care influențează caracterele sexuale, suplimentari față de cantitatea mult mai mare de hormoni sexuali produși de gonade.

Când echilibrul se strică

Hipo- sau hipersecreția de hormoni corticali provoacă diverse boli. Boala Addison apare în urma hiposecreției de glucocorticoizi și mineralocorticoizi și este însoțită de un dezechilibru al sodiului și al potasiului, un ten închis la culoare, deshidratare, hipotensiune și o stare generală de slăbiciune. Hipersecreția de glucocorticoizi are ca rezultat sindromul Cushing, însoțit de umflarea feței, hipertensiune și slăbiciune musculară generalizată.