Figura este harta întregului sistem endocrin: un corp văzut din față, cu capul în secțiune, în care sunt desenate atât glandele endocrine propriu-zise, cât și organele mari lângă care se așază ele. Merită parcursă de sus în jos, pentru că așa se reține cel mai ușor unde se află fiecare glandă. Manualul pornește tocmai de la această idee: sistemul endocrin este alcătuit din glande endocrine și din celule endocrine dispuse difuz în diferite țesuturi, iar toate acestea secretă hormoni pe care îi elimină în sânge.

Glandele din cap și din gât

• Epifiza (glanda pineală), o glandă mică situată în mezencefal, pe peretele superior al ventriculului III. Este legată de talamus și secretă melatonină.
• Hipofiza (glanda pituitară), de mărimea unui bob de mazăre, în partea inferioară a encefalului, într-o depresiune a osului sfenoid numită sella turcica (șaua turcească), imediat înapoia chiasmei optice (Figura 13.3).
• Tiroida, situată în țesuturile moi ale gâtului, în fața laringelui, desenată aici ca un fluture cu doi lobi (Figura 13.4). Eticheta ei amintește că în spatele ei se află paratiroidele, patru mici mase de țesut glandular așezate pe fața posterioară a tiroidei, deci invizibile într-o vedere anterioară (Figura 13.5).

Glandele din trunchi

• Timusul, desenat între cei doi plămâni, este localizat în mediastinul superior, înapoia sternului. Secretă timozine, hormoni implicați în maturarea și dezvoltarea limfocitelor T.
• Pancreasul, organul alungit din cavitatea abdominală, așezat posterior de stomac. Are atât funcție digestivă, cât și endocrină, prin insulina și glucagonul produse în insulele pancreatice (insulele Langerhans).
• Glandele suprarenale, o pereche de glande așezate la polul superior al rinichilor, motiv pentru care apar în desen ca două căciuli mici deasupra lor.
• Ovarele și testiculele, glandele sexuale. În ovare, celulele foliculare secretă estrogeni și progesteron, hormonii feminini, iar testiculele secretă testosteron și alți androgeni, hormonii masculini.

Organele care conțin celule endocrine

Restul organelor din desen nu sunt glande, dar conțin celule endocrine, iar de aceea manualul le trece pe aceeași hartă:

• În inimă, plămân și rinichi există celule endocrine ce secretă cantități extrem de mici de hormoni non-steroizi, denumiți prostaglandine, cu diverse efecte asupra țesuturilor, ca de exemplu contracția țesutului muscular neted.
• Celulele rinichiului produc și eritropoetină, un hormon care stimulează sinteza hematiilor în măduva osoasă roșie.
• În epiteliul care tapetează stomacul și intestinul subțire se găsesc câteva celule endocrine digestive, care secretă gastrină, secretină și alți hormoni implicați în procesele digestive.

Oricare ar fi sursa, drumul hormonului este același: sângele îl transportă până la organele țintă, unde produce modificări biochimice și fiziologice, legându-se de receptori specifici aflați pe suprafața sau în interiorul celulei.