Figura arată rinichiul întreg, tăiat printr-o secțiune frontală, cu regiunile lui, cu vasele care intră și ies prin hil și cu drumul urinei până în ureter. Nefronii nu se văd la această scară: o felie din corticală și medulară, mărită până apar nefronii, și un singur nefron mărit sunt în Figura 20.2 (b, c).

Regiunile rinichiului

O secțiune frontală prin rinichi evidențiază două regiuni distincte: o regiune externă numită cortex (corticala renală) și o regiune profundă numită medulară. La exterior, rinichiul este învelit de o capsulă formată din țesut fibros de culoare albicioasă.

Medulara renală este compusă din numeroase formațiuni triunghiulare, numite piramide renale, printre care se află prelungiri ale corticalei renale, numite coloane renale.

Drumul urinei

Vârful fiecărei piramide renale, papila renală, se deschide într-o cavitate mică, numită calicele mic. Câteva calice mici se unesc pentru a forma un calice mare, iar calicele mari converg în pelvisul renal, o structură în formă de pâlnie. Din pelvisul renal, urina este condusă printr-un tub lung, numit ureter, până în vezica urinară. Urmărește în desen acest drum, de la calicele mici spre calicele mari, apoi spre pelvisul renal și spre ureter.

Vasele și hilul

Pe suprafața medială, rinichiul prezintă o depresiune concavă, numită hil, prin care se văd intrând și ieșind artera renală, vena renală și ureterul. Sângele arterial pătrunde în rinichi prin artera renală, iar vena renală este cea care drenează sângele din rinichi.