Figura mărește corpusculul renal, prima dintre cele două părți ale nefronului: un ghem de capilare, glomerulul, închis în capsula glomerulară (Bowman). Aici se formează urina primară, din care, de-a lungul tubilor, va rezulta urina finală. Urmărește întâi săgețile mari de la capetele vaselor: sângele coboară prin arteriola aferentă, străbate capilarele glomerulare și pleacă prin arteriola eferentă. Apoi privește cele șase săgeți mici din jurul ghemului. Toate pornesc dinspre capilare spre spațiul capsulei și arată sensul filtrării, iar punctele risipite în acest spațiu sunt lichidul filtrat. Spre dreapta, capsula se continuă cu un tub deschis la capăt, începutul sistemului tubular, adică a doua parte a nefronului.

Cele două arteriole

Ambele vase se prind de capsulă în același punct, pe partea stângă a desenului, așa că ghemul de capilare este așezat între două arteriole. Arteriola aferentă aduce sângele în capilarele glomerulare. Arteriola eferentă duce sângele care a trecut deja prin glomerul spre rețeaua capilară peritubulară, rețeaua bogată de capilare din jurul întregului sistem tubular al rinichiului.

Ce este filtratul glomerular

Lichidul care filtrează din capilarele glomerulare în capsula Bowman se numește filtrat glomerular sau urină primară. Are aproape aceeași compoziție ca lichidul care filtrează în interstiții la capătul arterial al capilarelor. Se consideră că filtratul glomerular este o plasmă care nu conține proteine în cantități semnificative. De aceea desenul deosebește două feluri de particule: proteinele apar doar în interiorul vaselor de sânge, unde rămân, iar în capsulă ajung numai punctele filtratului.

Forțele care realizează filtrarea

Filtrarea prin membrana glomerulară, din capilare în capsula Bowman, este rezultatul a patru presiuni:

1. Presiunea din capilarele glomerulare, cu valoarea medie de 60 mm Hg, care determină filtrarea. Ea împinge lichidul în sensul săgeților mici.
2. Presiunea din capsula Bowman, în exteriorul capilarelor, de aproximativ 18 mm Hg, care se opune filtrării.
3. Presiunea coloid-osmotică a proteinelor plasmatice din capilare, în medie 32 mm Hg, care se opune și ea filtrării. Aceste proteine sunt cele desenate în interiorul vaselor.
4. Presiunea coloid-osmotică a proteinelor din capsula Bowman, considerată 0, pentru că filtratul nu conține proteine în cantități semnificative.

Observă că presiunea care determină filtrarea (60 mm Hg) este mai mare decât suma celor două care i se opun (18 + 32 = 50 mm Hg). De aceea lichidul trece din capilare în capsulă, și nu invers.

Cât se filtrează

Cantitatea de filtrat glomerular care se formează într-un minut prin toți nefronii ambilor rinichi (împreună, circa 2 milioane) se numește debitul filtrării glomerulare. Normal, acesta este de aproximativ 125 mL/min, adică 180 L pe zi. Peste 99% din filtrat este reabsorbit în mod obișnuit în tubii uriniferi, iar restul trece în urină.

Ce urmează

Din capsulă, filtratul străbate diferitele porțiuni ale tubilor uriniferi. Pe tot acest parcurs, substanțele sunt absorbite sau secretate selectiv de către epiteliul tubular, iar lichidul rezultat ajunge în pelvisul renal ca urină finală (Figura 100). Locul nefronilor în rinichi se vede în Figura 98. La nefronii corticali, care reprezintă 85% din total, glomerulul se află în corticala renală, iar la cei juxtamedulari, la joncțiunea dintre corticală și medulară.