Figura arată nasul și regiunea din jurul lui în secțiune sagitală, după ce septul nazal a fost îndepărtat. Septul împarte median cavitatea nazală într-o cameră dreaptă și una stângă, iar din el face parte și vomerul, un os vertical. Fără sept, se vede peretele lateral al cavității nazale, cu reliefurile printre care trece aerul. Fața este orientată spre dreapta desenului, unde se află nara, iar spre stânga se văd baza craniului, faringele și primele vertebre ale gâtului.

Cornetele și căile nazale

Aerul intră prin narina externă (nara) în vestibul, spațiul de la intrarea în cavitatea nazală, apoi trece printre cornete. Trei extensii osoase, cornetele nazale superioare, mijlocii și inferioare, subdivizează cavitatea în căi aeriene. Sub fiecare cornet rămâne câte un meat. Manualul definește meatul ca pe un pasaj tubular printr-un os și dă ca exemplu chiar meatul mijlociu al cavității nazale.

• Cornetul superior este cel mai sus așezat, cu meatul superior dedesubt.
• Cornetul mijlociu aparține osului etmoid: Figura 7.4 îl numește cornetul nazal mijlociu al osului etmoid. Sub el trece meatul mijlociu.
• Cornetul inferior este unul dintre oasele feței, o lamă osoasă de pe peretele lateral al cavității. Sub el, deasupra bolții palatine, se află meatul inferior.

Sinusurile

În cavitățile nazale se deschid sinusurile, spații goale din oasele craniului care se extind spre osul frontal, sfenoid, etmoid și maxilar. Mucoasa lor este în continuitate cu mucoasa cavității nazale. Secțiunea surprinde două dintre ele: sinusul frontal, în osul frontal, deasupra cavității nazale, și sinusul sfenoidal, în osul sfenoidal, înapoia cavității nazale și sub șaua turcească. Sinusurile reduc greutatea craniului, servesc drept camere de rezonanță și sunt spații de condiționare a aerului.

Cum este pregătit aerul

Toate aceste reliefuri sunt căptușite cu mucoasă. În cornete și în sinusuri aerul este încălzit și încetinit, iar încetinirea permite particulelor să precipite și să dea naștere senzațiilor olfactive. Mucoasa nazală are trei roluri:

• Încălzirea: vasele ei de sânge încălzesc aerul rece.
• Umidificarea: mucusul pe care îl secretă umezește aerul uscat.
• Filtrarea: același mucus captează particulele fine de praf și microorganismele, iar celulele ciliate îl transportă apoi în faringe, unde este înghițit.

Pe peretele superior al cavității, o parte a mucoasei formează regiunea olfactivă. Celulele ei detectează diverse tipuri de molecule și trimit impulsuri spre encefal prin nervii olfactivi.

Reperele osoase

Oasele din jurul cavității nazale sunt descrise în capitolul despre sistemul osos, iar Figura 7.2 arată, în panoul (b), craniul secționat la fel, doar cu oasele.

• Osul frontal formează fruntea și porțiunea anterioară a calotei craniene. În el se află sinusurile frontale.
• Osul sfenoidal, în formă de fluture, formează partea anterioară a bazei interne a cutiei craniene și adăpostește sinusul sfenoidal.
• Șaua turcească este depresiunea în formă de șa a osului sfenoid, în care este așezată glanda hipofiză.
• Atlasul, prima vertebră cervicală, susține capul și contribuie la mișcările lui. Fațetele lui se articulează cu condilii occipitali ai cutiei craniene.
• Axisul, a doua vertebră cervicală, are o apofiză odontoidă (dintele) care se orientează în sus și pătrunde în gaura vertebrală a atlasului. Rotațiile capului au la bază această articulație.

Structurile vecine

Sub cavitatea nazală se află bolta palatină, care o desparte de cavitatea orală. În Figura 17.3 aceeași structură se numește palatul dur. Porțiunea ei anterioară este formată din oasele maxilare, iar cea posterioară din oasele palatine, care participă și la formarea planșeului cavității nazale. Spre faringe, bolta se continuă cu palatul moale.

Înapoia cavității nazale și deasupra vălului palatin se află nazofaringele. În pereții lui laterali se deschid trompele lui Eustachio, care pornesc de la urechea medie și egalizează presiunea aerului între nazofaringe și urechea medie. Figura arată o astfel de deschidere. Microorganismele care pătrund în trompă din nazofaringe cauzează adesea infecțiile urechii medii.

Mai jos, pe partea laterală a faringelui, din spatele gurii, se află amigdala palatină, o masă ovală de țesut limfatic. Funcția ei este similară cu cea a amigdalei faringiene, care protejează sistemul respirator producând limfocite. Inflamația amigdalelor palatine se numește amigdalită.

Unde ajunge aerul

Din cavitatea nazală, aerul trece în faringe, locul în care cavitățile nazale se întâlnesc cu gura. Posterior de cavitatea nazală se află nazofaringele, posterior de cavitatea orală orofaringele, iar inferior orofaringelui și posterior laringelui laringofaringele. Toate trei sunt desenate în Figura 17.3.