Figura urmărește rinichiul de la organul întreg până la unitatea lui de bază, în trei desene legate prin două săgeți curbe. Sus, în stânga, rinichiul este tăiat pe lungime. Prima săgeată duce spre o felie mărită, în formă de pană, care merge de la suprafața organului până la vârful unei piramide. A doua săgeată pornește de la nefronii acestei felii și duce, jos, la un singur nefron, desfășurat, împreună cu tubul colector în care se deschide. Nefronul este unitatea anatomică și funcțională a rinichiului, iar în alcătuirea lui intră două părți: corpusculul renal și un sistem tubular. Rinichii sunt așezați în cavitatea abdominală, de o parte și de alta a coloanei vertebrale, în regiunea lombară.

Rinichiul în secțiune

Pe secțiune se deosebesc o zonă periferică și una profundă, iar pe partea scobită a organului se află calicele, bazinetul și vasele.

• Corticala este zona periferică, de sub suprafața rinichiului, care pătrunde și printre piramide. Aici se află glomerulii nefronilor corticali și cea mai mare parte a rețelei de capilare peritubulare.
• Medulara este zona profundă, formată din piramidele Malpighi, formațiuni conice cu striații fine. Fiecare piramidă stă cu baza spre corticală, iar vârful ei, papila renală, este îndreptat spre calice.
• Fiecare papilă este cuprinsă de un calice mic. Calicele mici se unesc în calice mari, iar desenul arată trei: superior, mijlociu și inferior.
• Calicele mari se deschid în bazinet (pelvis renal), în care ajunge urina finală. Bazinetul se continuă în jos, îngustându-se, cu ureterul.
• Pe aceeași parte intră artera renală, una dintre ramurile viscerale ale aortei descendente abdominale, și iese vena renală, iar sângele venos al rinichilor ajunge în vena cavă inferioară. Ambele vase apar și în arborele vascular al marii circulații (Figura 88). Debitul sangvin renal este de aproximativ 1200 mL/min (420 mL/100 g țesut/min), iar în condiții bazale reprezintă 20% din debitul cardiac de repaus.

Felia mărită: unde se află nefronii

Felia cuprinde o piramidă, cu corticala care o acoperă. Marginea ei exterioară este capsula renală, învelișul de la suprafața organului. Chiar sub capsulă, în corticală, nefronii apar ca mici ghemuri de tubi răsuciți, din care pornesc tubi drepți ce străbat piramida și se strâng spre vârful ei. Acolo, la papila renală, urina trece în calicele mic, desenat ca o pâlnie care cuprinde papila. Cei doi rinichi conțin împreună circa 2 milioane de nefroni, fiecare nefron fiind apt să producă urină.

Nefronul, desfășurat

Lichidul parcurge nefronul de la capsula din dreapta sus până la tubul drept din stânga:

1. Capsula glomerulară (Bowman) este formațiunea rotundă în care intră un mic vas de sânge. Ea cuprinde capilarele glomerulare, iar lichidul care filtrează din ele în capsulă se numește filtrat glomerular sau urină primară (Figura 99). În desen, capsula cu capilarele ei reprezintă corpusculul renal, iar tubii care urmează, sistemul tubular.
2. Tubul contort proximal este prima porțiune răsucită, imediat după capsulă. Aici are loc cea mai importantă reabsorbție a apei, cea obligatorie, de 80% din apa filtrată.
3. Ansa Henle este bucla lungă în formă de U, care coboară în medulară și urcă înapoi.
4. Tubul contort distal este a doua porțiune răsucită, după ansă. La nivelul lui, un schimb ionic activat de aldosteron reabsoarbe $\ce{Na+}$ și secretă $\ce{K+}$ sau $\ce{H+}$.
5. Tubul colector este tubul drept în care se deschide tubul contort distal și care duce lichidul spre papilă. La nivelul tubilor contorți distali, dar mai ales al tubilor colectori, se reabsoarbe facultativ 15% din apa filtrată, doar în prezența ADH.

Două tipuri de nefroni

• Corticali, 85% din numărul total, au glomerulul situat în corticala renală și ansa Henle scurtă, care ajunge doar în stratul extern al medularei renale.
• Juxtamedulari, cu glomerulul situat la joncțiunea dintre corticală și medulară, au anse Henle lungi, care coboară adânc în medulară, uneori ajungând la nivelul papilelor renale. Ei sunt extrem de importanți în mecanismul contracurent, prin care rinichiul produce urina concentrată.

Drumul urinei

Sistemul excretor este format din rinichi și căile urinare, pe care urina le străbate în ordinea: tubi colectori, calice mici, calice mari, bazinet, uretere, vezică și uretră. Din cei aproximativ 180 L de filtrat glomerular formați zilnic, peste 99% sunt reabsorbiți în tubii uriniferi, iar restul trece în urină. Prin urina formată astfel, rinichii excretă cea mai mare parte a produșilor finali de metabolism și controlează concentrațiile majorității constituenților organismului. Ce se întâmplă cu lichidul de-a lungul nefronului este arătat în Figura 100.