Figura arată ovogeneza, adică formarea gametului feminin. Ea ține de funcția exocrină a ovarului, care, ca și testiculul, este o glandă mixtă: exocrină, asigurând formarea gameților, și endocrină, prin secreția hormonilor sexuali. Celulele sunt așezate într-o singură coloană, care se citește de sus în jos, în sensul săgeților. Cele trei săgeți verticale sunt cele trei diviziuni, notate I, II și III, iar între ele stau celulele rezultate, de la ovogonie până la zigot.

Manualul rezumă procesul astfel: ovocitul străbate mai multe etape, de la ovogonie, diploidă, la ovulul matur, haploid. În perioada preovulatorie a ciclului ovarian, din ziua 1 până în ziua a 14-a, au loc diviziuni ecuaționale și reducționale la nivelul ovocitului. Figura continuă și după acest punct: arată întâlnirea cu spermatozoidul și formarea zigotului.

I. Diviziunea mitotică

Din ovogonie, celula din vârful coloanei, rezultă ovocitul primar (de ordinul I). Pe desen, ovocitul primar este vizibil mai mare decât ovogonia, fiind cea mai mare celulă din figură, iar legenda le arată pe amândouă diploide. Din această diviziune nu se desprinde nicio celulă mică.

II. Diviziunea meiotică

Ovocitul primar se împarte în două celule foarte inegale ca mărime:

• ovocitul secundar (de ordinul II), celula mare, acum haploidă,
• primul globul polar, o celulă mică lipită de marginea din stânga sus a ovocitului secundar. Săgeata oblică arată ce se întâmplă cu el: degenerează, iar la capătul săgeții nu mai rămân decât câteva fragmente.

Întâlnirea cu spermatozoidul

În dreapta ovocitului secundar este desenat, foarte mic, spermatozoidul, lipit de marginea celulei. Fiind celula haploidă pe care o întâlnește spermatozoidul, ovocitul secundar corespunde celulei pe care textul o numește „ovul”. În ziua a 14-a a ciclului, foliculul ovarian se rupe, iar ovulul este expulzat în cavitatea abdominală (ovulația), de unde este preluat de trompa uterină. Fecundația este internă și are loc în trompa uterină, în apropierea capătului ei dinspre ovar.

Pentru fecundarea ovulului este necesar un singur spermatozoid. Odată pătruns în ovul, capul spermatozoidului își mărește rapid volumul și formează pronucleul masculin. Atât spermatozoidul, cât și ovulul au câte 23 de cromozomi: 22 de autozomi și un heterozom (cromozomul sexului), care la spermatozoid poate fi X sau Y, iar la ovul numai X.

III. A doua diviziune mitotică

Ultima săgeată duce la zigot, celula mare de la baza coloanei. Lângă el, lipit de marginea din stânga, se află al doilea globul polar, pe care o săgeată oblică îl duce, ca pe primul, spre câteva fragmente: și el degenerează.

În ovulul fecundat, cei 23 de cromozomi ai pronucleului masculin și cei 23 ai pronucleului feminin se aliniază și refac un set complet de 46 de cromozomi (23 de perechi). Zigotul are astfel 44 de autozomi și doi heterozomi. Sexul copilului este determinat de tipul de spermatozoid care fecundează ovulul: dacă ambii heterozomi sunt X, copilul va fi fată, iar dacă unul este X și celălalt Y, copilul va fi băiat.

Pe scurt

Din toată coloana, o singură celulă ajunge până la capăt, zigotul, iar celulele mici desprinse la a doua și la a treia diviziune, globulii polari, degenerează. În spermatogeneză (Figura 108), aceleași trei diviziuni se încheie cu patru spermatide, iar fiecare devine spermatozoid. Până la ovulație, ovocitul se află în interiorul foliculului ovarian, iar pe măsură ce se maturează, în folicul apare o cavitate care se umple cu lichid folicular (Figura 105). După fecundare, zigotul călătorește spre uter, locul de implantare, și în același timp se divide, căpătând aspectul de embrion.