Figura este o vedere anterioară a trunchiului, adică trunchiul privit din față, dinspre fața lui ventrală. Peretele din față a fost îndepărtat, ca să se vadă cavitățile din interior. Textul de lângă figură spune că trunchiul este format din torace, abdomen și pelvis, iar în interiorul lor se găsesc cavitățile toracică, abdominală și pelviană, care adăpostesc viscerele, adică organele interne. Citește desenul de sus în jos, ca pe trei etaje suprapuse: granița dintre primul și al doilea etaj este banda arcuită de sub plămâni, diafragma.

Cavitatea toracică

Este etajul de sus. Aici se află plămânii și inima, organe protejate de cutia toracică, formată în față de stern, în spate de coloana vertebrală și lateral de coaste. În desen, plămânii ocupă cea mai mare parte a etajului, iar între ei, pe linia mediană, se văd vasele mari și un spațiu palid în formă de inimă. Legenda figurii împarte cavitatea toracică în trei spații:

• Mediastinul este regiunea mediană dintre cei doi plămâni. Prin partea lui de sus trec vasele mari, colorate în roșu și în albastru, care urcă spre gât și spre umeri.
• Cavitatea pleurală se găsește în jurul fiecărui plămân. Plămânul este învelit de o seroasă numită pleură, cu două foițe: foița parietală căptușește pereții toracelui, iar foița viscerală acoperă plămânul. Între ele există o cavitate virtuală, cavitatea pleurală, în care se află o lamă fină de lichid pleural. Prin pleură, plămânii sunt solidarizați cu cutia toracică și îi urmează mișcările. Fiind virtuală, cavitatea nu apare în desen ca un spațiu gol, ci se confundă cu conturul plămânului.
• Cavitatea pericardială se află tot pe linia mediană, sub vasele mari. Este spațiul palid în formă de inimă, cu câteva orificii rotunde, care se sprijină pe diafragmă între cei doi plămâni.

Diafragma

Cavitatea toracică este separată de cea abdominală printr-un mușchi numit diafragmă. Este un mușchi lat, așezat la baza cutiei toracice, în formă de cupolă, cu o față boltită spre torace și o față concavă spre abdomen. În desen, ea este banda arcuită pe care stau plămânii și cavitatea pericardială. Diafragma nu este însă un perete nemișcat. În inspirație se contractă și coboară, alungind cavitatea toracică, iar în expirația liniștită se relaxează și urcă, scurtând-o din nou (Figura 96).

Cavitatea abdominală

Este etajul mijlociu, cel mai întins din desen, aflat imediat sub diafragmă. Adăpostește viscerele abdominale. De exemplu, rinichii sunt așezați în cavitatea abdominală, de o parte și de alta a coloanei vertebrale, în regiunea lombară. În desen, cavitatea apare aproape goală, ca să i se vadă întinderea.

Spre deosebire de granița cu toracele, între abdomen și pelvis nu există niciun perete: cavitatea abdominală se continuă cu cea pelviană, iar în desen un singur contur albastru le cuprinde pe amândouă. Felul în care cavitatea abdominală se împarte, la rândul ei, în regiuni este arătat în Figura 2.

Cavitatea pelviană

Este etajul de jos, continuarea cavității abdominale, desenată ca partea mai îngustă a aceluiași contur. Inferior, este limitată de diafragma perineală. Aici se află organele din bazin, ca vezica urinară și ultima porțiune a rectului, iar la femeie uterul, situat între vezica urinară și rect, și ovarele. Organele pelvine sunt protejate de bazinul osos, format din oasele coxale, unite în față prin simfiza pubiană și în spate cu sacrul.