Figura prezintă sistemul limfatic în două panouri, cu corpul privit din față, așa că partea lui dreaptă apare în stânga desenului. Panoul (a) mărește regiunea superioară dreaptă a corpului și urmărește limfa de la membrul superior, de la glanda mamară și de la cap și gât până la vărsarea ei în vene. Panoul (b) cuprinde tot corpul, cu cele două colectoare limfatice mari și cu principalele grupe de ganglioni. Vasele limfatice sunt desenate ca niște lanțuri verzi, iar ganglionii apar ca noduri pe traseul lor. Canalul toracic se recunoaște după culoarea galbenă. Vasele violete de la baza gâtului, nenumerotate, nu fac parte din sistemul limfatic: sunt venele în care se varsă, în final, limfa.

Ce este sistemul limfatic

Prin sistemul limfatic circulă limfa, o componentă a mediului intern al organismului, care ajunge până la urmă în circulația venoasă. Față de sistemul circulator sangvin, sistemul limfatic are două particularități:

• Rețele terminale de capilare: fiind adaptat la drenarea țesuturilor, sistemul limfatic are capilare care formează rețele terminale, pe când capilarele sangvine ocupă o poziție intermediară între sistemul arterial și cel venos.
• Pereți mai subțiri: vasele limfatice au pereții mai subțiri decât vasele sangvine.

Drumul limfei

Limfa parcurge sistemul în această ordine:

1. Capilarele limfatice se găsesc în toate organele și țesuturile și au aceeași structură ca și capilarele sangvine.
2. Vasele limfatice se formează prin confluența capilarelor. Pereții lor seamănă cu cei ai venelor, iar la interior au valve semilunare, care înlesnesc circulația limfei.
3. Ganglionii limfatici sunt așezați pe traseul vaselor, iar limfa trece obligatoriu prin ei.
4. Trunchiurile limfatice mari preiau limfa după ce aceasta a străbătut ganglionii regionali.
5. Colectoarele limfatice mari, canalul toracic și vena limfatică dreaptă, varsă limfa în vene, fiecare de partea sa, la unirea venei jugulare interne cu vena subclaviculară.

(a) Drenarea regiunii superioare drepte

Zona cea mai intens colorată a panoului este glanda mamară, străbătută de o rețea de vase numite limfaticele glandei mamare. Aceste vase se îndreaptă spre ganglionii limfatici axilari, grupul mare din axilă, unde converg și vasele venite de-a lungul membrului superior. Din axilă, un vas limfatic urcă peste umăr până la baza gâtului. Tot acolo ajunge și lanțul ganglionilor latero-cervicali, care coboară pe partea laterală a gâtului, pe traseul limfei venite de la cap și gât.

Toate aceste căi se termină în vena limfatică dreaptă, desenată ca un segment foarte scurt chiar la locul în care se unesc venele de la baza gâtului. Are o lungime de 1-2 cm, strânge limfa din pătrimea superioară dreaptă a corpului și se deschide la confluența dintre vena jugulară internă din dreapta și vena subclaviculară dreaptă.

Aceste vene sunt vasele violete din desen: vena jugulară internă coboară pe gât, iar vena subclaviculară vine dinspre umăr. Trunchiul violet care coboară în torace corespunde venei cave superioare, care strânge sângele venos adus de venele jugulare interne și de venele subclaviculare. Le regăsești, cu numele lor, și pe arborele vascular din Figura 88.

(b) Drenarea întregului corp

Al doilea panou arată cum își împart cele două colectoare teritoriul corpului:

• Pătrimea superioară dreaptă, zona colorată mai intens, este drenată de vena limfatică dreaptă.
• Restul corpului, adică jumătatea inferioară și pătrimea superioară stângă, este drenat de canalul toracic.

Canalul toracic este cel mai mare colector limfatic. Începe printr-o dilatație numită cisterna chili, situată în fața vertebrei L2, pe care o recunoști în capătul de jos, mai lat, al vasului galben. De aici urcă anterior de coloana vertebrală, înapoia aortei, străbate diafragma și pătrunde în torace. La baza gâtului se curbează spre stânga și se deschide în unghiul venos format prin unirea venei jugulare interne din stânga cu vena subclaviculară stângă. Are o lungime de 25-30 cm și este prevăzut cu valve în interior.

Pe traseul vaselor sunt marcate, de sus în jos, principalele grupe de ganglioni limfatici:

• Ganglionii submandibulari, sub mandibulă.
• Ganglionii latero-cervicali, pe părțile laterale ale gâtului.
• Ganglionii axilari, în axile, unde converg vasele membrelor superioare.
• Ganglionii lombari, în abdomen, pe cele două lanțuri de o parte și de alta a liniei mediane.
• Ganglionii inghinali, în regiunea inghinală, unde ajung vasele venite de la membrele inferioare.

Ganglionii limfatici au mai multe funcții: produc limfocite și monocite, formează anticorpi, au rol în circulația limfei, opresc pătrunderea unor substanțe străine și au rol de barieră în răspândirea infecțiilor. Structura unui ganglion și drumul limfei prin el sunt prezentate în Figura 90.

Câtă limfă se formează

În fiecare minut, la nivelul capilarelor arteriale se filtrează 16 mL de apă. Din acest volum, 15 mL se resorb în sânge, la capătul venos al capilarelor. Apa rămasă în țesuturi nu stagnează, ci ia calea capilarelor limfatice. Debitul limfatic mediu este în jur de 1 500 mL/zi, dar poate varia mult în funcție de factorii hemodinamici locali.