Figura arată o sinapsă chimică și drumul pe care îl face semnalul nervos prin ea. Sinapsa este conexiunea funcțională dintre un neuron și o altă celulă. În SNC, a doua celulă este tot un neuron, iar în SNP ea poate fi o celulă efectoare, musculară sau secretorie.

Desenul se citește de sus în jos. Sus se află butonul terminal al unui axon, una dintre ultimele lui ramificații (Figura 11), iar dedesubt, celula cu care acesta face sinapsă. Cercul mic desenat peste zona de contact este mărit în cercul mare din dreapta, unde se văd cele două membrane și spațiul dintre ele.

Alcătuirea sinapsei chimice

• Terminația presinaptică este butonul terminal, umflătura mare din partea de sus. Conține vezicule cu mediator chimic: în desen se văd cinci vezicule rotunde, verzi, iar alte două s-au lipit de membrana presinaptică și s-au deschis spre fantă.
• Acetilcolina este mediatorul chimic din vezicule, desenat ca puncte verzi. Se cunosc peste 40 de mediatori chimici, numiți și neurotransmițători, iar acetilcolina este cel mai răspândit dintre ei.
• Fanta sinaptică este spațiul îngust dintre membrana presinaptică și cea postsinaptică, banda albă în care se împrăștie punctele verzi ale mediatorului eliberat.
• Celula postsinaptică este celula care primește semnalul, desenată sub fantă. Pe membrana ei, membrana postsinaptică, se află receptorii pentru mediatorul chimic.
• Receptorii sunt fixați în membrana postsinaptică și se văd cel mai bine în detaliul mărit. Sunt specifici pentru mediatorul chimic.

Cum decurge transmiterea

1. Eliberarea mediatorului. Sub acțiunea impulsului nervos, din terminația presinaptică se eliberează cuante de mediator chimic în fanta sinaptică. În detaliul mărit se vede de aproape una dintre veziculele deschise: membrana presinaptică se arcuiește ca o boltă deschisă spre fantă, iar din ea ies punctele verzi.
2. Traversarea fantei. Mediatorul străbate fanta până la membrana postsinaptică. Cele trei săgeți mici din detaliul mărit arată acest sens, de sus în jos.
3. Interacțiunea cu receptorii. Mediatorul chimic interacționează cu receptorii specifici de pe membrana postsinaptică și determină modificări ale potențialului acesteia.
4. Depolarizarea membranei postsinaptice. Ea se numește potențial postsinaptic excitator când celula postsinaptică este un neuron și potențial terminal de placă când este o fibră musculară scheletică. Sinapsa neuromusculară se numește placă motorie sau joncțiune neuromusculară (Figura 74). Acest potențial nu trebuie confundat cu potențialul de acțiune.

De ce transmiterea are un singur sens

La nivelul sinapselor, transmiterea se face într-un singur sens, dinspre terminația presinaptică spre celula postsinaptică. Desenul sugerează și motivul: veziculele cu mediator se află numai în terminația presinaptică, iar receptorii numai pe membrana postsinaptică, așa că mediatorul nu poate porni decât dintr-o parte.

Sumația temporală și sumația spațială

Potențialul postsinaptic are două proprietăți speciale:

• Sumația temporală: două asemenea potențiale, produse prin descărcări de mediator din aceeași fibră presinaptică, se pot suma, rezultând un potențial mai mare.
• Sumația spațială: potențialele postsinaptice excitatorii produse de două terminații presinaptice vecine pe aceeași membrană postsinaptică se pot cumula.

Sinapsa chimică și sinapsa electrică

După mecanismul prin care se face transmiterea, sinapsele pot fi chimice, ca aceea din figură, sau electrice. Sunt chimice aproape toate sinapsele SNC, placa motorie și sinapsele din SN vegetativ. La o sinapsă electrică, două celule de aceleași dimensiuni sunt alipite în zonele lor de rezistență electrică minimă, iar transmiterea se face prin trecerea ionilor și a moleculelor prin aceste locuri de joncțiune. Conducerea lor este, se pare, bidirecțională. Sinapse electrice există în miocard, în mușchiul neted și în anumite regiuni din creier. După prelungirile care se întâlnesc, sinapsele neuro-neuronale pot fi axosomatice, axodendritice, axoaxonice sau dendrodendritice (Figura 14).

Oboseala transmiterii sinaptice

Dacă sinapsele excitatorii sunt stimulate repetat și rapid, neuronul postsinaptic produce la început descărcări foarte numeroase, dar în milisecundele următoare numărul lor scade accentuat. Este un mecanism de protecție împotriva suprastimulării, care se realizează prin epuizarea depozitelor de mediator chimic din terminația presinaptică. Transmiterea sinaptică este influențată și de medicamente: unele cresc excitabilitatea sinapselor (cofeina), altele o scad (unele anestezice).