Figura arată, de la stânga la dreapta, ce se întâmplă când în sângele unui primitor ajung hematii cu antigenele împotriva cărora el are anticorpi. Exemplul ales este cel al unor hematii de grupa B ajunse în plasma unei persoane cu grupa A, care are în ser anticorpi anti-B. Grupele de sânge, cu antigenele și anticorpii lor, sunt în Figura 14.4 (a).

Anticorpii se leagă de antigene

În stânga sunt hematia B, cu antigenele B pe membrană, și anticorpii anti-B ai primitorului, încă liberi. După prima săgeată, anticorpii s-au legat de antigenele B de pe suprafața hematiei. Tocmai acest contact trebuie evitat la o transfuzie: antigenele și anticorpii de același tip nu trebuie să se întâlnească în circulația primitorului.

Agregarea și hemoliza

De aici figura se desparte în două ramuri, legate prin „și”, pentru că ambele consecințe ale reacției au loc: manualul spune că, dacă cele două tipuri de sânge ajung în contact, globulele roșii se vor agrega și vor hemoliza.

• Agregarea, pe ramura de sus, unde desenul scrie „Aglutinare”: anticorpii leagă hematiile între ele, iar acestea se grupează în aglomerări.
• Hemoliza, pe ramura de jos: hematiile se sparg și eliberează hemoglobina, așa cum definește manualul hemoliza. Între legarea anticorpilor și spargerea hematiei, desenul arată și un mecanism pe care manualul nu îl descrie; detaliile sunt în nota de deasupra.

Manualul avertizează că agregarea și distrugerea globulelor roșii (hemoliza) pot fi fatale, putând cauza o reacție transfuzională letală.