Figura desface un mușchi scheletic în părțile lui, de la organul întreg până la o singură fibră musculară. În dreapta se află osul, pe care mușchiul se prinde prin tendon. La mijloc este corpul mușchiului, tăiat transversal la capătul din stânga jos, ca să i se vadă interiorul. Din tăietură iese spre stânga jos un fascicul, tras afară ca tubul unei lunete, iar din capătul fasciculului iese, la fel, o singură fibră musculară. Fiecare dintre aceste niveluri are propriul înveliș de țesut conjunctiv, iar învelișurile stau unele în altele, ca niște teci. Tocmai asta trebuie să reții din figură.

De la os la mușchi

Un mușchi scheletic are o porțiune centrală, mai voluminoasă, numită corpul mușchiului, și două extremități de culoare alb-sidefie, numite tendoane, care au în structura lor țesut fibros. Tendonul care se inseră pe osul fix se numește originea mușchiului, iar cel care se prinde de osul mobil se numește inserția mușchiului. De regulă originea este unică, dar sunt și mușchi cu mai multe origini: bicepsul, tricepsul, cvadricepsul.

În desen mușchiul este tăiat, așa că se vede un singur tendon, cel prin care se prinde de os. Osul este acoperit la suprafață de periost, a cărui zonă internă, osteogenă, realizează creșterea în grosime a osului.

Învelișurile conjunctive, de la exterior spre interior

1. Fascia mușchiului este membrana conjunctivă aflată la exteriorul corpului muscular. În desen, ea îmbracă mușchiul ca o teacă.
2. Epimisium este lama de țesut conjunctiv de sub fascie. Pe tăietură se vede ca marginea subțire care înconjoară toate fasciculele.
3. Perimisium este format din septurile conjunctive care pornesc din epimisium spre interior. Pe tăietură, ele formează pereții dintre fascicule și le separă unele de altele.
4. Endomisium este format din tecile fine de țesut conjunctiv care învelesc fiecare fibră musculară în parte. Se vede pe capătul fasciculului scos, printre fibre.

Ce se află înăuntru

Corpul mușchiului este format din fibre musculare striate, adică din țesut muscular striat. Pe tăietura mușchiului se vede că fibrele sunt grupate în fascicule: fiecare fascicul apare ca un buchet de puncte, iar fiecare punct este o fibră musculară. Fasciculul scos arată același buchet de fibre pe capătul lui, iar fibra trasă afară din el este cel mai mic nivel din figură. Structura fibrei musculare, cu miofibrilele și sarcomerele ei, este arătată în Figura 72.

Alte lucruri de reținut despre mușchi

Mușchiul are o bogată vascularizație. Inervația lui este dublă, somatică și vegetativă, iar cea vegetativă determină reacții vasomotorii.

Pe lângă fibrele musculare, mușchiul conține fibre conjunctive și elastice, care stau la baza a două dintre proprietățile lui:

• Extensibilitatea este proprietatea mușchiului de a se alungi pasiv sub acțiunea unei forțe exterioare. Substratul ei anatomic îl reprezintă fibrele conjunctive și elastice din mușchi.
• Elasticitatea este proprietatea mușchiului de a se deforma sub acțiunea unei forțe și de a reveni pasiv la forma de repaus atunci când forța a încetat să acționeze. Baza ei anatomică o reprezintă fibrele elastice din structura perimisiumului.

Mușchii scheletici ai corpului, grupați în mușchii capului, gâtului, trunchiului și membrelor, sunt prezentați în Figura 71.