Figura arată unde se află, în corp, cele două componente principale ale sistemului nervos. Corpul este desenat din spate, iar sistemul nervos este pus în evidență pe toată întinderea lui: pe linia mediană, structurile sistemului nervos central, iar de o parte și de alta, nervii care ies din măduva spinării și se ramifică spre trunchi și spre membre. Acolada din stânga grupează cele două organe ale sistemului nervos central, iar liniile din dreapta indică nervii periferici.

I. Sistemul nervos central (SNC)

SNC este compus din encefal și măduva spinării și servește drept centru de control al întregului organism. În desen, acestea sunt cele două structuri așezate pe axul median: encefalul, adăpostit în cutia craniană, și măduva spinării, care coboară din el prin coloana vertebrală. Anumite componente ale SNC integrează informațiile primite și determină reacțiile adecvate.

II. Sistemul nervos periferic (SNP)

SNP este alcătuit din receptorii aflați în organele de simț și din nervii care asigură comunicarea dintre SNC și organele de simț. În figură, el este tot ce pornește din axul median înspre restul corpului: perechile de nervi care ies din măduva spinării, se ramifică și ajung la trunchi și la membre. SNP conține 12 perechi de nervi cranieni și 31 de perechi de nervi spinali. El informează SNC despre modificarea condițiilor din interiorul organismului și de la suprafața acestuia, iar ulterior transmite răspunsul SNC către mușchi sau glande, care vor ajusta aceste condiții.

Cele două sensuri în care circulă informația

Nervii desenați aici sunt de două tipuri, după sensul în care merge mesajul:

• Nervii senzoriali sau aferenți (însemnând „înspre”) aduc mesajele provenite de la receptorii organismului spre SNC.
• Nervii motori sau eferenți (însemnând „dinspre”) transmit mesajele SNC către mușchi sau către alte organe, care răspund astfel stimulilor.

Porțiunile motorii ale SNP sunt subîmpărțite în componenta somatică, care controlează mușchii scheletici, și componenta autonomă (vegetativă), care controlează mușchii involuntari (mușchii netezi și mușchiul cardiac) și glandele. La rândul ei, componenta autonomă are două tipuri de nervi motori: nervii simpatici, care transportă impulsuri către organe și determină reacții la situații de stres, precum reacția „fight or flight” („luptă sau fugi”), și nervii parasimpatici, care asigură o stare relaxată organismului și stimulează digestia.