Figura arată pelvisul feminin privit de sus, ca și cum am scoate organele pelviene și ne-am uita în bazin, spre podeaua lui. Partea posterioară a corpului este sus, unde se află sacrul, iar partea anterioară este jos, la simfiza pubiană. Mușchii pelvisului contribuie la formarea pereților și a planșeului pelvian, iar desenul arată atât pereții, de jur împrejur, cât și planșeul, la mijloc, străbătut pe linia mediană de trei canale.

Oasele bazinului

Pe margine se văd oasele de care se prind mușchii. Fiecare os coxal este format prin fuziunea a trei oase: ilion, ischion și pubis.

• Ilionul este partea superioară, lărgită, a pelvisului. El formează aripile late din stânga și din dreapta desenului.
• Sacrul se află în spate, pe linia mediană. Ilionul se articulează cu el în articulația sacroiliacă, câte una de fiecare parte.
• Coccisul, ultima porțiune a coloanei vertebrale, se vede pe linia mediană, sub sacru.
• Spina ischiadică este protuberanța ascuțită a ischionului care iese în relief pe peretele lateral.
• Simfiza pubiană este articulația în care oasele pubiene fuzionează pe linia mediană, în partea anterioară.

Pentru că pelvisul din figură este feminin, câteva dintre aceste repere au particularități față de bărbat: sacrul este mai larg, coccisul este mult mai flexibil, distanțele dintre spinele ischiadice sunt mai mari, iar simfiza pubiană este flexibilă și permite creșterea diametrelor pelvisului în timpul nașterii. Oasele centurii pelviene sunt prezentate în Figura 7.10.

Planșeul pelvian: ridicătorul anal și coccigianul

Dintre mușchii care formează planșeul pelvian, manualul îi evidențiază pe doi dintre cei mai importanți: ridicătorul anal și coccigianul. Amândoi susțin organele pelviene.

Mușchiul ridicător anal este un mușchi pereche, cu originea pe pereții pelvisului, la nivelul pubisului și al ilionului. În desen se vede de o parte și de alta a liniei mediane și are două porțiuni, ale căror nume amintesc de aceste origini:

• Mușchiul iliococcigian, porțiunea laterală, pornește de pe peretele lateral al bazinului.
• Mușchiul pubococcigian, porțiunea medială, vine din partea anterioară, dinspre pubis, și trece pe lângă uretră, vagin și canalul anal.

Mușchiul de pe o parte se inseră pe cel de pe partea opusă, formând pe linia mediană un rafeu, în care fibrele musculare se împletesc. Posterior, rafeul se termină sub forma unei bandelete care se inseră pe coccis. Manualul trimite la figură exact în acest punct: bandeleta este fâșia de pe linia mediană dintre canalul anal și coccis, spre care converg fibrele ridicătorului anal din ambele părți.

Mușchiul coccigian, etichetat în figură mușchiul ischiococcigian, este un mușchi mic, în formă de evantai, care asistă ridicătorul anal. Are originea pe spina ischionului și se inseră pe coccis, ajutând la susținerea organelor pelviene. În desen, evantaiul lui ocupă partea posterioară a planșeului, între spina ischiadică și coccis.

Mușchii de pe pereții bazinului

Alți doi mușchi etichetați sunt desenați pe pereții bazinului, iar manualul nu îi descrie în text. Mușchiul piriform se află în partea posterioară, lângă sacru, cu fibrele întinse spre peretele lateral. Mușchiul obturator intern se întinde pe peretele lateral, în fața spinei ischiadice, iar imediat lângă el se vede o mică deschidere, canalul obturator.

Canalele care străbat planșeul

Pe linia mediană, planșeul este străbătut de trei canale, desenate în secțiune. Dinspre coccis spre simfiza pubiană, ele sunt:

• Canalul anal, unul dintre ultimele segmente ale intestinului gros. Rectul se continuă cu canalul anal, care se deschide la exterior prin anus.
• Vaginul, un canal fibromuscular de aproximativ 9 cm, care se întinde de la colul uterin la orificiul vaginal. Este adesea numit canalul de naștere.
• Uretra, tubul care conduce urina de la baza vezicii la exterior. La femei este poziționată ventral față de vagin și are aproximativ 5 cm lungime.

În partea anterioară a planșeului, între cele două oase pubiene și chiar în spatele simfizei pubiene, se întinde diafragma urogenitală, o placă pe care o străbate uretra. Deschiderile exterioare ale celor trei canale, orificiul uretral, orificiul vaginal și anusul, se văd din afară în Figura 23.4.