Figura este o comparație a nivelului de nutrienți din sânge în timpul stării de absorbție (postprandiale) și a stării postabsorbtive (de post), cele două stări metabolice în care se poate afla organismul uman. Fiecare stare are o coloană de casete, iar cele două coloane sunt despărțite de linia punctată din mijloc și așezate la aceleași înălțimi, ca stările să poată fi comparate pas cu pas. Fiecare coloană se citește de sus în jos: întâi semnalul (nivelul glucozei din sânge), apoi răspunsul hormonal, raportul dintre cei doi hormoni, procesele pe care acesta le pornește și, în caseta de jos, nivelul celor patru nutrienți în sânge. Semnalul de sus declanșează starea, iar săgețile din caseta „În sânge” sunt efectul proceselor. De aceea, în starea de absorbție glucoza apare crescută sus și scăzută jos, iar în starea postabsorbtivă invers.

Trecerea dintre stări

După consumul unui prânz, organismul este în stare de absorbție, când substanțele nutritive sunt absorbite din tractul gastrointestinal în circulația sanguină. Când aceste procese de absorbție s-au încheiat, organismul intră în stare postabsorbtivă, iar necesitățile lui sunt acoperite doar din substanțele prezente în corp. La următorul prânz, organismul revine în starea de absorbție.

Coloana din stânga: starea de absorbție

• Semnal și hormoni: glucoza din sânge crește, nivelul de insulină este ridicat, iar glucagonul scade, deci raportul insulină/glucagon crește (Figura 13.7).
• Procesele pornite: urmează formarea de glicogen, lipide și proteine, adică depozitarea surplusului adus de masă.
• Glucoza este transportată în celule, care o utilizează ca sursă principală de energie. Excesul de glucide este depozitat ca glicogen și lipide: ficatul convertește excesul de glucide în grăsime sau glicogen. Glucoza din sânge scade spre normal.
• Aminoacizii sunt folosiți pentru sinteza proteinelor, iar excesul este stocat tot sub formă de lipide. Aminoacizii din sânge scad.
• Acizii grași: ficatul eliberează cea mai mare parte a lipidelor în circulația sanguină, pentru a fi transportate la celulele țesutului adipos, unde sunt depozitate. Acizii grași din sânge scad, pentru că sunt depozitați, iar insulina oprește descompunerea grăsimilor.
• Corpii cetonici: insulina oprește descompunerea grăsimilor, așa că se formează puțini corpi cetonici. Corpii cetonici din sânge scad.

Coloana din dreapta: starea postabsorbtivă

• Semnal și hormoni: glucoza din sânge scade, nivelul glucagonului este ridicat, iar insulina scade, deci raportul insulină/glucagon scade.
• Procesele pornite: urmează hidroliza glicogenului, a lipidelor și a proteinelor, la care se adaugă gluconeogeneza.
• Glucoza: organismul menține nivelul glucozei sanguine în homeostazie. Sursele de glucoză sunt suplimentate prin hidroliza glicogenului din ficat și prin gluconeogeneză (Figura 19.8). Glucoza din sânge crește spre normal.
• Aminoacizii provin din hidroliza proteinelor. În perioadele de post prelungit, organismul folosește în scop energetic proteinele musculare care nu sunt esențiale pentru funcționarea celulară. Aminoacizii din sânge cresc.
• Acizii grași provin din hidroliza lipidelor. Aproape toate țesuturile și organele depind acum în primul rând de lipide ca sursă de energie. Acizii grași din sânge cresc.
• Corpii cetonici se formează din catabolismul lipidelor, iar când acesta este accelerat se formează o cantitate mare de corpi cetonici. Corpii cetonici din sânge cresc.

De ce contează diferența

Folosirea lipidelor ca sursă de energie în starea postabsorbtivă economisește glucoza, pentru ca ea să fie folosită cu predilecție de către sistemul nervos, care în mod normal utilizează glucoza ca principală sursă de energie. Ficatul folosește, de asemenea, acizi grași, economisind astfel aminoacizii săi pentru a-i folosi în sinteza glucozei. Ca rezultat al acestor adaptări, o persoană poate supraviețui fără aport alimentar multe zile, în condițiile unei hidratări corespunzătoare.