Organizarea sistemului nervos (Biologie Barron's, p. 249)
Explorează structurile
Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.
Explorează structurile
Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.
Figura taie capul exact pe linia mediei, din frunte spre ceafă, și arată encefalul așezat în cutia craniană, cu fața orientată spre dreapta. Este desenul de referință al capitolului: aproape toate structurile de care se vorbește mai departe apar aici, una în raport cu cealaltă.
Encefalul este centrul de organizare și procesare al sistemului nervos, dar și centrul conștienței, senzațiilor, memoriei și al coordonării. Recepționează impulsuri nervoase de la măduva spinării și de la cele 12 perechi de nervi cranieni, generează reacții adecvate și le transmite prin intermediul neuronilor motori. Consumă aproximativ 25% din cantitatea totală de oxigen utilizată în organism și este extrem de sensibil la scăderea nivelului de oxigen sau glucoză.
Manualul îl împarte în patru structuri principale, iar figura le arată pe toate patru.
Emisferele cerebrale
Masa mare, cu circumvoluțiuni, care ocupă partea de sus și din față a desenului. Cele două emisfere, dreaptă și stângă, sunt unite între ele printr-o punte alcătuită din fibre nervoase numită corp calos, care în secțiune apare ca o bandă arcuită deasupra centrului encefalului. Lobii și ariile de pe suprafața lor sunt detaliate în Figura 11.5.
Diencefalul
Regiunea situată deasupra mezencefalului, între emisferele cerebrale. Este organizat sub formă de mase de substanță cenușie denumite nuclei, iar figura numește două dintre părțile lui: talamusul, centru integrativ al impulsurilor senzoriale, și hipotalamusul, așezat sub el. Tot diencefalul cuprinde în interior ventriculul al treilea.
Trunchiul cerebral
Coboară de la diencefal spre măduva spinării și este alcătuit din mezencefal, punte și medulla oblongata (bulbul rahidian). În desen se citesc în această ordine, de sus în jos (Figura 11.7).
Cerebelul
Masa de substanță cenușie și albă desenată înapoia trunchiului cerebral, spre ceafă. Coordonează activitățile motorii: primește stimuli de la emisferele cerebrale și de la receptorii senzoriali pentru a determina ce mușchi trebuie să se contracte.
Învelișuri, cavități și vecinătăți
La exterior, cutia craniană și, sub ea, meningele învelesc întregul encefal, așa cum vertebrele și aceleași meninge învelesc măduva spinării. În interior, desenul arată două dintre cavitățile pline cu lichid cefalorahidian: ventriculul lateral, aflat în emisferă, și ventriculul III, aflat în diencefal (Figura 11.6). Sub hipotalamus atârnă hipofiza, glanda în care sunt stocați și din care sunt eliberați unii dintre hormonii produși de neuronii hipotalamusului, iar în jos encefalul se continuă cu măduva spinării.
Figura taie capul exact pe linia mediei, din frunte spre ceafă, și arată encefalul așezat în cutia craniană, cu fața orientată spre dreapta. Este desenul de referință al capitolului: aproape toate structurile de care se vorbește mai departe apar aici, una în raport cu cealaltă.
Encefalul este centrul de organizare și procesare al sistemului nervos, dar și centrul conștienței, senzațiilor, memoriei și al coordonării. Recepționează impulsuri nervoase de la măduva spinării și de la cele 12 perechi de nervi cranieni, generează reacții adecvate și le transmite prin intermediul neuronilor motori. Consumă aproximativ 25% din cantitatea totală de oxigen utilizată în organism și este extrem de sensibil la scăderea nivelului de oxigen sau glucoză.
Manualul îl împarte în patru structuri principale, iar figura le arată pe toate patru.
Emisferele cerebrale
Masa mare, cu circumvoluțiuni, care ocupă partea de sus și din față a desenului. Cele două emisfere, dreaptă și stângă, sunt unite între ele printr-o punte alcătuită din fibre nervoase numită corp calos, care în secțiune apare ca o bandă arcuită deasupra centrului encefalului. Lobii și ariile de pe suprafața lor sunt detaliate în Figura 11.5.
Diencefalul
Regiunea situată deasupra mezencefalului, între emisferele cerebrale. Este organizat sub formă de mase de substanță cenușie denumite nuclei, iar figura numește două dintre părțile lui: talamusul, centru integrativ al impulsurilor senzoriale, și hipotalamusul, așezat sub el. Tot diencefalul cuprinde în interior ventriculul al treilea.
Trunchiul cerebral
Coboară de la diencefal spre măduva spinării și este alcătuit din mezencefal, punte și medulla oblongata (bulbul rahidian). În desen se citesc în această ordine, de sus în jos (Figura 11.7).
Cerebelul
Masa de substanță cenușie și albă desenată înapoia trunchiului cerebral, spre ceafă. Coordonează activitățile motorii: primește stimuli de la emisferele cerebrale și de la receptorii senzoriali pentru a determina ce mușchi trebuie să se contracte.
Învelișuri, cavități și vecinătăți
La exterior, cutia craniană și, sub ea, meningele învelesc întregul encefal, așa cum vertebrele și aceleași meninge învelesc măduva spinării. În interior, desenul arată două dintre cavitățile pline cu lichid cefalorahidian: ventriculul lateral, aflat în emisferă, și ventriculul III, aflat în diencefal (Figura 11.6). Sub hipotalamus atârnă hipofiza, glanda în care sunt stocați și din care sunt eliberați unii dintre hormonii produși de neuronii hipotalamusului, iar în jos encefalul se continuă cu măduva spinării.