Fig. 64. Craniul: oasele neurocraniului și ale viscerocraniului

Funcțiile fundamentale ale organismului uman (Biologie Corint, p. 63)

123456789101112

Explorează structurile

Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.

Explorează structurile

Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.

Figura prezintă craniul văzut din lateral, cu fața orientată spre dreapta. Scheletul capului este alcătuit din neurocraniu, care adăpostește encefalul, și din viscerocraniu, unde se află atât segmentele periferice ale organelor de simț, cât și primele segmente ale aparatelor respirator și digestiv. Ca să citești desenul, pornește de la bolta rotunjită din partea de sus și din spate, în care stă encefalul, apoi coboară spre partea din față și de jos, unde oasele feței înconjoară orbita și nasul și poartă dinții.

Neurocraniul (cutia craniană)

Neurocraniul este alcătuit din patru oase nepereche (frontalul, etmoidul, sfenoidul și occipitalul) și din două oase perechi (temporalele și parietalele). Figura le marchează pe toate, iar din fiecare pereche se vede, din lateral, un singur os:

  • Frontalul formează partea din față a bolții și marginea de sus a orbitei.
  • Parietalul acoperă partea de sus și laterală a bolții, înapoia frontalului.
  • Occipitalul formează partea din spate și de jos a craniului, la ceafă.
  • Temporalul se află pe partea laterală, sub parietal. În el se deschide canalul auditiv extern, iar în stânca temporalului sunt săpate urechea medie și labirintul osos al urechii interne.
  • Sfenoidul apare ca o suprafață mică înapoia orbitei, între frontal, parietal și temporal. Pe șaua turcească a acestui os se află hipofiza.
  • Etmoidul se vede doar ca o porțiune mică în peretele orbitei. Lama lui ciuruită este străbătută de nervii olfactivi.

Frontalul, parietalul și occipitalul sunt, după forma lor, oase late, la care predomină lățimea și înălțimea.

Viscerocraniul (oasele feței)

Viscerocraniul este format din șase oase perechi (maxilarele, palatinele, nazalele, lacrimalele, zigomaticele și cornetele nazale inferioare) și din două oase nepereche (vomerul și mandibula). Figura marchează cinci dintre ele:

  • Nazalul, un os mic la rădăcina nasului, între frontal și maxilar.
  • Lacrimalul, în peretele orbitei, lângă etmoid.
  • Zigomaticul, sub orbită, la nivelul pomeților, prelungit spre înapoi către temporal.
  • Maxilarul, în partea de mijloc a feței, care poartă dinții superiori.
  • Mandibula, în partea de jos a feței, care poartă dinții inferiori. Este singurul os nepereche al feței marcat în figură.

Dinții pe care îi poartă maxilarul și mandibula se află în cavitatea bucală, primul segment al tubului digestiv.

La orbită, cavitatea în care este situat globul ocular, se întâlnesc oase din ambele grupe. În desen, deasupra ei se află frontalul, lateral și dedesubt zigomaticul, iar în peretele ei se văd etmoidul și lacrimalul. De aceea etmoidul, deși aparține neurocraniului, pare așezat printre oasele feței.

Canalul auditiv extern

În afara oaselor, figura mai marchează canalul auditiv extern, deschiderea rotundă din temporal, așezată chiar înapoia capătului de sus al mandibulei. La analizatorul acustic, manualul îl numește conductul auditiv extern. Împreună cu pavilionul, el formează urechea externă.

Cum se formează și cum se unesc oasele craniului

Oasele bolții cutiei craniene și, parțial, mandibula se dezvoltă prin osificare desmală (de membrană), iar oasele bazei craniului prin osificare encondrală, pornind de la un model cartilaginos (Figura 63). Liniile pe care se întâlnesc oasele bolții corespund suturilor craniene. Suturile craniene sunt sindesmoze, un tip de sinartroze: articulații fixe, fără cavitate articulară, în care între oase se interpune țesut fibros.

Rolurile craniului

Cutia craniană protejează encefalul, iar articulația craniului cu coloana vertebrală formează o pârghie de ordinul I (Figura 68). Locul craniului în întregul schelet se vede în Figura 65.