Figura este o vedere frontală a etajului superior al cavității abdominale, cu pancreasul în centru. Ca să poată fi văzut, stomacul a fost ridicat spre stânga: în mod normal el stă chiar înaintea pancreasului, pentru că pancreasul este localizat posterior de stomac și de peritoneu. Restul denumirilor sunt repere din jur, mai ales vasele mari care îl înconjoară.

Cele trei părți ale pancreasului

Pancreasul este un organ glandular de dimensiuni mari, cu o formă aplatizată, așezat transversal în abdomen. În desen se citește de la stânga la dreapta privitorului:

• Capul pancreasului, porțiunea groasă din stânga imaginii, cuprinsă în potcoava duodenului.
• Corpul pancreasului, porțiunea mijlocie, alungită, care traversează linia mediană.
• Coada pancreasului, capătul subțiat care se îndreaptă spre splină și ajunge în contact cu ea.

Vasele care îl înconjoară

Pancreasul este străbătut și înconjurat de vase mari, desenate aici în detaliu. Sus, aorta abdominală coboară pe linia mediană și dă trunchiul celiac, din care pleacă artera splenică, cea care merge înspre splină de-a lungul marginii superioare a glandei. Vena splenică urmează același traseu, în spatele pancreasului. La nivelul capului coboară artera gastroduodenală, iar sub corpul glandei se văd artera mezenterică superioară și vena mezenterică inferioară.

Organele vecine

• Duodenul îmbrățișează capul pancreasului, formând în jurul lui o curbură în formă de potcoavă.
• Splina este organul mare din dreapta imaginii, de care se sprijină coada pancreasului.
• Pilierii diafragmatici sunt fasciculele desenate sus, în spatele vaselor mari, la limita dintre torace și abdomen.

Ce se întâmplă înăuntru

Pancreasul are atât funcție digestivă, cât și funcție endocrină. Funcția digestivă constă în producerea de enzime digestive pancreatice, iar cea endocrină în producerea a doi hormoni principali, insulina și glucagonul. În pancreas există mult mai multe celule ce produc enzime digestive decât celule ce produc hormoni. Acestea din urmă se găsesc în interiorul insulelor pancreatice (insulele Langerhans), despre care se spune că sunt „insule” de țesut endocrin într-o „mare” de țesut ce produce enzime digestive.

Insulina este produsă de celulele beta din insulele Langerhans, după ingestia de alimente. Este un hormon proteic compus din 51 de aminoacizi asamblați în două lanțuri proteice și acționează în întregul organism, stimulând intrarea moleculelor de glucoză în celule și scăzând astfel nivelul sanguin al glucozei. Glucagonul este produs de celulele alfa și are efectul opus (Figura 13.7).