Figura urmărește un singur lucru: ce se întâmplă cu o undă sonoră din clipa în care intră în ureche până când devine impuls nervos. Se citește de la dreapta la stânga: în dreapta este canalul auditiv extern și urechea medie cu oscioarele ei, iar în stânga cohleea, desenată tăiată în spirală, astfel încât se văd toate canalele ei suprapuse. Săgețile arată sensul în care se propagă vibrația, iar cifrele încercuite din desen numerotează etapele.

Sunetul pe care îl aduce aerul are trei proprietăți pe care manualul le definește chiar lângă figură: frecvența, numărul de vibrații ale aerului într-o unitate de timp, exprimată în cicli pe secundă sau herți, intensitatea, care variază în funcție de amplitudinea undei și se exprimă în decibeli, și timbrul (calitatea), care depinde de armonicele tonale, deci de obiectul care produce sunetul.

Drumul vibrației, pas cu pas

1. Undele sonore pătrund în canalul auditiv extern.
2. Ele se lovesc de timpan, iar energia lor îi provoacă vibrația.
3. Vibrația este transmisă celor trei oscioare din urechea medie: ciocanul, nicovala și scărița vibrează secvențial, unul după altul.
4. Scărița, ultimul osciar, vine în contact cu fereastra ovală, aflată la intrarea în cohlee. Vibrațiile ferestrei ovale provoacă modificări ale presiunii perilimfei din cohlee.
5. Aceste modificări sunt transmise endolimfei din ductul cohlear, prin intermediul membranei vestibulare.
6. Modificarea presiunii endolimfei determină mișcarea membranei tectorii, care mișcă celulele ciliate ale organului lui Corti, declanșând impulsuri nervoase.
7. Fluctuațiile de presiune sunt transmise înapoi perilimfei, care le poartă prin canal în sus, spre vârful spiralei.
8. Unda de presiune trece prin helicotremă și coboară prin celălalt canal cu perilimfă, spre baza cohleei.
9. Presiunea ajunge la fereastra rotundă, care se bombează pentru a o micșora.

Ce se vede în interiorul cohleei

Spirala este străbătută de trei canale paralele. Două dintre ele, scala vestibuli și scala tympani, conțin perilimfă și comunică între ele la vârful spiralei, printr-o deschidere numită helicotremă. Între ele se află ductul cohlear, plin cu endolimfă și închis între două membrane: membrana vestibulară, care îl desparte de perilimfă și delimitează endolimfa din jurul celulelor ciliate, și membrana bazilară, pe care stă organul lui Corti. Organul lui Corti conține dendritele neuronilor ai căror axoni formează ramura cohleară a nervilor vestibulocohleari (auditivi), dendrite care vin în contact cu celulele ciliate. Deasupra lor se întinde membrana tectorie, cea care le mișcă atunci când presiunea se schimbă. Tot din urechea medie coboară trompa lui Eustachio, care egalizează presiunea de ambele părți ale timpanului.

Ce urmează după figură

Impulsurile născute în organul lui Corti sunt transmise de-a lungul ramurii cohleare a nervului vestibulocohlear către lobii temporali ai emisferelor cerebrale, unde are loc interpretarea sunetului. Poziția acestor structuri în ansamblul urechii se vede în Figura 12.3.