Figura arată ce se întâmplă la nivelul unei sinapse, joncțiunea dintre doi neuroni. Sus, în plan îndepărtat, sunt desenați cei doi neuroni, iar cerculețul de acolo, de unde prelungirea primului neuron atinge al doilea neuron, marchează locul mărit dedesubt. În cercul mare se văd, mărite, capătul axonului primului neuron (sus, în stânga), spațiul dintre celule și celula următoare (jos, în dreapta). Când impulsul ajunge la capătul axonului, nu poate sări peste acest spațiu, deci există un mecanism chimic ce conduce mesajul spre următorul neuron, mușchi sau glandă.

Partea presinaptică

• Veziculele sinaptice sunt formațiunile rotunde, delimitate de o membrană, în care sunt stocați neurotransmițătorii. Aceștia sunt sintetizați continuu și se găsesc în butonii terminali ai axonilor.
• Moleculele de neurotransmițător sunt punctele din interiorul veziculelor și, mai departe, cele împrăștiate în spațiul dintre celule. Când un impuls nervos ajunge la butonul terminal, canalele de calciu voltaj-dependente se deschid și ionii de calciu din exterior pătrund în axon, determinând eliberarea neurotransmițătorilor din vezicule prin exocitoză.
• Membrana presinaptică este membrana butonului terminal dinspre fantă, nivelul la care are loc exocitoza. În desen, veziculele ajunse aici apar deschise, golindu-și conținutul.
• Mitocondria este organitul desenat printre vezicule, în butonul terminal.

Fanta sinaptică

Spațiul din interiorul sinapsei se numește fantă sinaptică. Neurotransmițătorii eliberați difuzează rapid prin ea și modifică permeabilitatea următorului neuron. Ea este locul în care mesajul trece chimic, nu electric.

Partea postsinaptică

• Neuronul postsinaptic este celula următoare, desenată dincolo de fantă, în partea din dreapta jos a cercului mărit, cea care primește mesajul.
• Membrana postsinaptică este membrana dendritelor următorului neuron, care mărginește fanta de partea cealaltă.
• Receptorii sunt niște molecule proteice de pe suprafața membranei postsinaptice, care formează canale ionice. Neurotransmițătorii se leagă de ei, canalele se deschid și permit intrarea ionilor de sodiu în dendrită. Dacă există un influx suficient de sodiu, are loc depolarizarea și este generat un nou impuls nervos.

Ce urmează

Dacă există suficiente molecule de neurotransmițător, dendritele următorului neuron se depolarizează și impulsul nervos nou format este propagat mai departe. Se cunosc peste 50 de tipuri diferite de neurotransmițători, iar unul dintre cei mai cunoscuți este acetilcolina, eliberată de către neuronii ce inervează mușchii scheletici la nivelul joncțiunii neuromusculare, pentru a declanșa contracția musculară (Figura 8.4). După ce acetilcolina se leagă de receptori, este descompusă de o enzimă denumită colinesterază, în interiorul sinapsei, ceea ce permite ca stimulul să aibă o durată scurtă. Alți neurotransmițători sunt recuperați prin endocitoză, pentru a putea fi refolosiți.