Figura prezintă arcul unui reflex monosinaptic, cel al reflexelor miotatice, pe exemplul reflexului rotulian. În stânga sus este desenată o porțiune din măduva spinării, cu substanța cenușie în formă de „H”. Spre dreapta se întinde coapsa, cu mușchiul efector așezat deasupra femurului, apoi genunchiul, în fața căruia lovește un ciocan de cauciuc, și gamba, care atârnă. Aceeași gambă mai apare o dată, desenată mai palid și ridicată înainte, spre dreapta. Această a doua poziție arată răspunsul, extensia gambei pe coapsă. Între măduvă și mușchi merg două fibre nervoase, una senzitivă și una motorie. Săgețile mici de pe traseul lor arată sensul impulsului nervos: spre măduvă pe fibra senzitivă, spre mușchi pe fibra motorie. Cel mai ușor este să pornești de la genunchiul lovit și să urmărești apoi impulsul din mușchi până în măduvă și înapoi.

Reflexul rotulian, un reflex miotatic

Reflexele miotatice constau în contracția bruscă a unui mușchi, ca răspuns la întinderea tendonului său, și se pun în evidență lovind tendonul cu un ciocan de cauciuc. De obicei se cercetează la tendonul lui Ahile (reflexul ahilian) și la tendonul de inserție a mușchiului cvadriceps pe gambă (reflexul rotulian). În lucrările practice, reflexul rotulian mai este numit reflex patelar și este trecut printre reflexele osteotendinoase.

În figură, locul lovit este ligamentul rotulian, banda care trece prin fața genunchiului, în dreptul ciocanului, și coboară spre gambă. El corespunde tendonului de inserție a cvadricepsului pe gambă, adică tendonului prin care mușchiul se prinde de osul mobil. Cum reflexul este contracția mușchiului al cărui tendon a fost întins, efectorul desenat pe coapsă este chiar cvadricepsul femural, din loja anterioară a coapsei. Sub el se află femurul, osul care formează scheletul coapsei, cel mai lung os din corp. La genunchi, epifiza lui distală se articulează cu fața posterioară a rotulei, osul triunghiular aflat în tendonul cvadricepsului.

Drumul impulsului prin arcul reflex

Arcul are aceleași cinci componente anatomice ca schema generală din Figura 16. În ordinea în care le parcurge impulsul, ele sunt:

1. Receptorii, proprioceptorii musculari, adică fusurile neuromusculare. În desen, fibra senzitivă se termină în mușchi, aproape de tendon.
2. Calea aferentă, asigurată de primul neuron senzitiv proprioceptiv, cu corpul în ganglionul spinal (îngroșarea de pe rădăcina posterioară, aproape de măduvă). Dendrita lui, lungă, merge la periferie și se termină la nivelul receptorului. Axonul, scurt, pătrunde în măduvă prin rădăcina posterioară și se bifurcă. O ramificație face sinapsă cu neuronul motor din cornul anterior de aceeași parte, închizând arcul reflex, iar cealaltă face sinapsă cu al II-lea neuron proprioceptiv din cornul posterior, de unde pleacă fasciculele spinocerebeloase.
3. Centrul, care este chiar sinapsa dintre neuronul senzitiv și cel motor. Ea se află în cornul anterior, acolo unde ramificația axonului senzitiv ajunge la dendrita neuronului motor.
4. Calea eferentă, adică axonul neuronului motor, care iese din măduvă prin rădăcina anterioară. Dincolo de ganglion, cele două rădăcini se unesc, iar fibra motorie și cea senzitivă merg împreună, în același nerv, până la coapsă. În mușchi, axonul se ramifică printre fibrele musculare.
5. Efectorul, fibra musculară striată a cvadricepsului. Contracția bruscă a mușchiului este o secusă, o contracție musculară unică, și produce extensia gambei pe coapsă.

De ce se numește monosinaptic

Reflexele miotatice sunt monosinaptice: centrul lor se reduce la o singură sinapsă, cea dintre neuronul senzitiv și cel motor, fără alți neuroni intercalați. La reflexele nociceptive, din Figura 24, centrii sunt polisinaptici, formați din neuroni senzitivi de ordinul al doilea, neuroni de asociație și neuroni motori. Împreună cu reflexul de mers, reflexele miotatice și cele nociceptive sunt principalele reflexe spinale somatice.

La ce folosesc reflexele miotatice

Reflexele miotatice au rol în menținerea tonusului muscular și a poziției corpului. Tonusul muscular este o stare de tensiune permanentă, de natură reflexă, a mușchilor cu inervația motorie somatică și senzitivă intactă, și dispare după denervare. Mecanismul este explicat la analizatorul kinestezic (Figura 43): fibrele intrafusale ale fusurilor sunt dispuse paralel cu cele extrafusale și se întind odată cu ele, iar întinderea și activarea fusurilor declanșează o contracție reflexă, care împiedică relaxarea mușchiului.