Figura arată același antebraț din două direcții: (a) vedere anterioară, cu palma spre noi, și (b) vedere posterioară, cu dosul mâinii spre noi. În ambele panouri, degetul mare și radiusul sunt spre marginea exterioară a figurii, iar degetul mic și ulna spre mijlocul ei. Cel mai simplu mod de a citi figura este să compari cele două fețe: pe cea anterioară stau mai ales flexorii, pe cea posterioară extensorii.

De la braț la antebraț

Mulți dintre mușchii brațului se continuă pe antebraț, iar figura îi prinde în dreptul cotului. În panoul anterior coboară bicepsul brahial, care la nivelul cotului produce flexia și supinația antebrațului. Lângă el, de o parte și de alta, se vede brahialul, care flectează antebrațul la nivelul cotului. Partea de pe braț a acestor doi mușchi apare în Figura 9.5. În panoul posterior coboară tricepsul brahial, care se inseră pe olecranul ulnei și realizează extensia antebrațului la nivelul cotului.

Bicepsul brahial este agonistul mișcărilor de la nivelul cotului, iar tricepsul brahial este antagonistul lui: în timp ce agonistul se contractă pentru a produce mișcarea, antagonistul se relaxează ca să o permită.

(a) Vedere anterioară: flexorii și pronatorul

• Flexorul radial al carpului și flexorul ulnar al carpului realizează flexia la nivelul încheieturii mâinii, la care contribuie și mulți alți mușchi. Flexorul ulnar se vede în ambele panouri, de fiecare dată pe latura dinspre degetul mic.
• Flexorul superficial al degetelor și flexorul profund al degetelor, marcați în partea de jos a antebrațului, sunt, așa cum le spune numele, flexori ai degetelor. Fac parte dintre mușchii antebrațului ale căror tendoane se întind înspre încheietura mâinii și apoi înspre degete. Pe palmă se văd tendoanele care pornesc spre fiecare deget.
• Pronatorul rotund, imediat sub cot, produce pronația și flexia antebrațului.
• Brahioradialul, întins pe marginea laterală, își are originea la marginea laterală a humerusului, se inseră pe suprafața laterală a radiusului și flectează antebrațul la nivelul cotului.
• Palmarul lung este marcat sus, pe latura medială, imediat sub cot. Manualul nu îl descrie.

Mușchii flexori formează o masă musculară, iar o parte dintre ei își au originea pe epicondilul medial al humerusului. Humerusul, osul brațului, apare doar în acest panou, pe partea medială a cotului, cea pe care se află epicondilul medial.

Pronația și supinația

Pronația este rotația antebrațului astfel încât palma să privească spre posterior, iar supinația este mișcarea opusă, care aduce palma în poziție anatomică, privind spre anterior (le vezi desenate în Figura 6.6). Pronatorul rotund și pronatorul pătrat rotesc antebrațul înspre linia mediană. Supinația o produc bicepsul brahial și supinatorul, care își are originea pe epicondilul lateral al humerusului și inserția în regiunea superioară a radiusului. Pronatorul pătrat și supinatorul nu sunt desenați.

(b) Vedere posterioară: extensorii

• Extensorul radial lung al carpului (în figură, „Extensor lung radial al carpului”) și extensorul ulnar al carpului realizează extensia încheieturii mâinii, alături de extensorul radial scurt al carpului, care nu este desenat, și de alți mușchi.
• Extensorul degetelor și extensorul degetului mic sunt, după nume, extensori ai degetelor. Pe dosul mâinii se văd tendoanele care pornesc spre fiecare deget.
• Abductorul lung al policelui, jos, pe latura degetului mare, este după nume un abductor al policelui (degetul mare).

Extensorii își au originea în parte pe epicondilul lateral al humerusului. Împreună, flexorii și extensorii încheieturii permit, pe lângă flexie și extensie, și abducția și adducția acesteia.

Oasele antebrațului și ale mâinii

Oasele se văd doar pe alocuri, printre mușchi (întregi le găsești în Figura 7.9):

• Radiusul, osul lateral al antebrațului (de partea degetului mare), se vede în ambele panouri la încheietura mâinii.
• Ulna, osul medial (de partea degetului mic), se vede în panoul anterior la încheietura mâinii, iar în cel posterior la cot, în dreptul olecranului.
• Oasele carpiene sunt 8, așezate în două rânduri a câte patru. Dimensiunile lor mici și articulațiile dintre ele dau încheieturii o mare flexibilitate.
• Oasele metacarpiene sunt 5, numerotate de la 1 la 5, la nivelul palmei.
• Falangele sunt oasele degetelor: degetul mare are două, iar fiecare dintre celelalte degete are 3.

Mâna și degetele

Mâna, inclusiv degetele, poate executa mișcări de flexie, extensie, adducție și abducție. Mișcarea degetelor este realizată de mai mulți flexori și extensori, iar abducția degetelor este permisă de mușchii interosoși dorsali, care nu sunt desenați. La mișcările fiecărui deget contribuie și tendoanele mușchilor lungi ai antebrațului, care se inseră pe degete și sunt acoperite de tecile sinoviale. La baza policelui există niște mușchi scurți ce îi permit acestuia să atingă vârfurile fiecăruia dintre celelalte degete, proprietate numită opozabilitate, caracteristică omului. Degetul mic are și el mușchi scurți, care adâncesc palma astfel încât policele și degetul mic să se poată atinge.