Figura arată chimia amănunțită a unei singure transformări din metabolismul proteic, dezaminarea, urmată de formarea ureei. Pentru a putea fi utilizate în metabolismul energetic, proteinele sunt mai întâi degradate la aminoacizi. Punctele în care aminoacizii intră în căile energetice, după ce au fost dezaminați, sunt în Figura 19.10 (b).

Dezaminarea

În stânga este scrisă formula acidului glutamic, dat ca exemplu de aminoacid. Deasupra săgeții groase stă numele enzimei, iar dedesubt intră în reacție $\ce{H2O}$ și $\ce{NAD+}$, din care iese $\ce{NADH + H+}$. În această reacție chimică, gruparea amino ($\ce{-NH2}$) este desprinsă din aminoacid de către enzima dezaminaza și este folosită pentru a forma o moleculă de amoniac. Comparați cele două formule: acolo unde acidul glutamic avea $\ce{NH2}$ și $\ce{H}$, produsul are un atom de oxigen legat dublu. Așa se obține un cetoacid, un compus care în mod normal se regăsește undeva în secvența metabolică a glicolizei sau a ciclului Krebs, iar alături de el rămâne $\ce{NH3}$, amoniacul.

Ciclul ureei

Partea de jos a figurii urmărește ce se întâmplă cu amoniacul rămas. Molecula de amoniac trece printr-o serie ciclică de reacții enzimatice numite ciclul ureei, unde se unește cu molecule de dioxid de carbon pentru a forma ureea. În desen, casetele $\ce{NH3}$ și $\ce{CO2}$ intră în cercul ciclului, iar din cerc iese caseta ureei, cu formula ei, $\ce{H2N-CO-NH2}$. Ureea ajunge în sânge și este eliminată de către rinichi.